DREPTUL FAMILIEI
Înainte de începerea oricărui demers juridic, este necesară discutarea cu clienții Cabinetului cu privire la toate aspectele juridice relevante pentru fiecare caz în parte, astfel fiindu-vă apărate interesele și vă este protejată viața de familie.
Astfel, serviciile pe care vi le oferim în domeniul dreptului familiei sunt:
– consultanță și consiliere juridică;
– redactare acțiune / întâmpinare / cerere reconvențională divorț și partaj (dacă este cazul);
– consultanță juridică privind procedura de recunoaștere a divorțului efectuat în străinătate;
– traducerea, autentificarea și apostilarea actelor de stare civilă și a hotărârilor judecătorești având ca obiect divorțul;
– recunoașterea în România a hotărârilor de divorț pronunțate în străinătate – Exequatur (concept specific dreptului internațional privat ce se referă la procedura judiciară în cadrul căreia, în urma controlului exercitat asupra hotărârii judecătorești străine de instanțele statului pe teritoriul căreia se cere executarea, hotărârea judecătorească străină este declarată executorie);
– asistență juridică și reprezentare în partajul bunurilor comune; redactarea de tranzacții între foștii soți;
– redactare acțiune și reprezentare în procedura de încredințare minori și a stabilirii pensiei de întreținere;
– redactare și susținere acțiune în stabilirea/tăgăduirea paternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei;
– punere sub interdicție judecătorească și numire tutore;
– ridicare interdicție judecătorească și încetare tutelă.
Cu privire la cetățenii români care locuiesc în străinătate și aflați în procedură de divorț, aceștia pot acționa în vederea desfacerii căsătoriei atât în țara de reședință, cât și în România.
Durata și costurile unui proces de divorț variază mult de la o țară la alta, procedura de divorț în Romania fiind relativ rapidă și necostisitoare.
Cetățenii români și străini au posibilitatea, în anumite condiții, de a divorța în România, în baza Codului civil și a Codului de procedură civilă, în următoarele condiții:
– când căsătoria a fost încheiată în România;
– când cel care inițiază divorțul este cetățean român și locuiește în străinătate;
– când celălalt soț locuiește în România;
– când ambii soți sunt cetățeni români, indiferent dacă locuiesc sau nu pe teritoriul României.
Potrivit art. 1081 din Codul de procedură civilă, “Instanțele românești sunt competente să judece cererile de divorț, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puțin un an, precum și procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre ele este cetățean român.„
Sub aspect teritorial, conform art. 915 din Codul de procedura civilă, ”cererea de divorț este de competența Judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția Judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, Judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă Judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice Judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.”
Pentru reducerea timpului de finalizare al procesului, dar și pentru reducerea eforturilor și costurilor, ar fi ideal ca cei doi soți să se înțeleagă în sensul realizării unui divorț prin înțelegere (divorț prin acord), conform prevederilor legale privitoare la divorț. În acest scop, avocatul este cel care vă poate ajuta să ajungeți mai ușor la o înțelegere în ceea ce privește:
– împărțirea bunurilor comune (atât active cât și pasive);
– numele de familie pe care îl va purta fiecare soț după divorț;
– exercitarea autorității părintești în cazul în care există copii minori din căsătorie, precum și stabilirea locuinței acestora după divorț;
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și copiii minori care au fost încredințați celuilalt părinte;
– stabilirea contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
În condițiile intervenirii unei înțelegeri între cei doi soți cu privire la aspectele menționate mai sus, un divorț poate dura între 1 și 3 luni, în medie, de la depunerea dosarului în instanță și până la pronunțarea hotărârii.
În cazul în care acest acord în vederea realizării divorțului nu există, într-o astfel de acțiune perioada medie de finalizare a procesului ar fi între 6 și 10 luni, putându-se prelungi și la peste 1 an.
Potrivit legislației în vigoare privitoare la divorț, prezența personală a soților în procedura divorțului nu este obligatorie (conform celor specificate mai jos), divorțul putându-se pronunța de către instanța de judecată și fără ca prezența părților să mai fie necesară, acestea putând fi reprezentate de către avocat sau de către un mandatar special.
Potrivit art. 920 din Codul de procedura civilă, “În fața instanțelor de fond (cât și în apel), părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.”
În cazul în care reclamantul nu se poate prezenta în instanță personal la data depunerii cererii de chemare în judecată cu privire la divorț, precum și ulterior în instanță, este necesară reprezentarea acestuia, chiar și prin avocat, în baza unei procuri speciale autentice în care să se menționeze în mod expres acordul cu privire la divorț.
Costurile unei acțiuni de divorț sunt reprezentate de taxa de timbru, onorariul de avocat, iar în cazul în care unul dintre soți este străin și nu cunoaște limba română, se mai adaugă costurile legate de traducerea actelor în acestuia în limba română, precum și costurile unui translator în instanță.
Pentru cetățeanul român, aflat în fața unei decizii cu privire la țara unde să demareze procedura, efectuarea divorțului în România aduce o serie de avantaje prin procedura mai simplificata față de alte țări (exemplu Italia, Marea Britanie, Canada, șamd) precum și prin costurile mai reduse. De asemenea, în cazul desfacerii căsătoriei în fața autorităților competente din străinătate, cetățeanul român va fi nevoit, ulterior, să efectueze demersuri cu privire la recunoașterea și transcrierea divorțului pronunțat de către aceste autorități la Starea Civilă română în circumscripția căreia s-a încheiat căsătoria (Exequatur – conform celor menționate mai sus).