ANAF, stabilire datorie fiscală. Termen de prescripție

Prescripția dreptului material de a stabili obligații fiscale este una dintre cele mai importante instituții din domeniul procedurii fiscale. Importanța este dată, în primul rând, de efectul împlinirii termenului de prescripție: stingerea dreptului organului fiscal de a stabili creanța fiscală, ceea ce conduce la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.

Prescripția sancționează pasivitatea autorității (creditorul fiscal) pentru lipsa demersurilor de a analiza, identifica și constata obligații fiscale datorate de contribuabili într-un anumit termen legal. De altfel, efectul sancționator este general valabil pentru instituția prescripției în toate domeniile de drept.

Este util de subliniat că efectul prescripției operează și în sens invers, în detrimentul contribuabilului, în cazul în care acesta nu solicită în termenul de prescripție sumele plătite și nedatorate ori sumele de restituit de către autorități.

În materie fiscală, termenul general de prescripție este de 5 ani. Nu este exclus ca anumite legi speciale, ce derogă de la Codul de procedură fiscală, să prevadă termene cu o durată diferită.

De asemenea, există un termen de prescripție de 10 ani pentru dreptul de a stabili creanțe fiscale care rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Termenul de prescripție a dreptului material de 5 ani curge începând cu data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală. De exemplu, o obligație fiscală care se naște în anul 2025, în lipsa unei cauze de întrerupere ori încetare a termenului de prescripție, se va prescrie la 1 iulie 2031.

De menționat că anul fiscal 2020 s-a prescris la 1 iulie 2026.

În schimb, termenul de prescripție de 10 ani curge de la data săvârșirii faptei penale, constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Depunerea declarației unice după termenul legal, dar în termenul de prescripție, este o cauză de întrerupere a termenului de prescripție.

Efectul întreruperii este acela că este șters termenul de prescripție scurs înainte de a se ivi cauza de întrerupere și începe să curgă un nou termen de prescripție, începând cu data întreruperii.

Pentru a realizarea efectului întreruperii, este necesar ca prescripția să înceapă să curgă. De exemplu, depunerea cu întârziere a declarației unice pe anul 2025, la data de 1 septembrie 2026, va determina o întrerupere a prescripției (începută la 1 iulie 2026) la 1 septembrie 2026. Așadar, începând cu 1 septembrie 2026 va curge un nou termen de prescripție de 5 ani pentru obligațiile fiscale născute în 2025.

Același efect întreruptiv îl are și depunerea unei declarații rectificative.

De la data comunicării deciziei de impunere (inclusiv cea din oficiu) operează întreruperea termenului de prescripție.

Dacă contribuabilul achită anumite sume ce sunt datorate în temeiul legii, plata este considerată un act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale, ce întrerupe prescripția începută. Organul fiscal nu va restitui suma respectivă și va emite titlul de creanță, conform legii.

În cazul începerii unei inspecții fiscale/control/verificări personale în termenul de prescripție, această situație determină suspendarea cursului prescripției între data începerii procedurii de verificare/inspecție/control și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării procedurii anterior menționate.

Dacă la finalizarea procedurii de control/verificare/inspecție nu se constată obligații fiscale de datorat impuse printr-o decizie, prescripția va curge în continuare, iar la calculul acesteia nu se ia în considerare perioada suspendării. În schimb, comunicarea unei decizii de impunere având ca obiect obligații fiscale datorate, întrerupe prescripția.

În afara cauzelor generale de suspendare a termenului prescripției extinctive prevăzute de Codul civil, prescripția este suspendată și în următoarele situații, reglementate de Codul de procedură fiscală:

• Pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil inactiv și data reactivării acestuia. Acest caz este valabil pentru persoanele juridice sau entitățile fără personalitate juridică.
• Pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale/controlului/verificării situației fiscale personale.
• Pe perioada cuprinsă între data decesului persoanei fizice la care era în curs de desfășurare o acțiune de inspecție fiscală/verificare a situației fiscale personale şi data luării la cunoștință de către organul de inspecție/verificare că există sau nu succesori, după caz.
• Pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează şi data rămânerii definitive a soluţiei de rezolvare a cauzei penale.