Confiscarea specială în cazul cametei
În baza Legii nr. 142/2025, care modifică Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 112 cu privire la camătă a fost modificat și va avea următorul conținut: ”(1) Sunt supuse confiscării speciale: b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.”
Potrivit Deciziei nr. 18/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 285 din 29/03/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din C.P. Vechi [art. 112 lit. b) N.C.P.] şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, [art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rep. 2014] privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri, a stabilit că: ”Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 [art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rep. 2014], raportat la art. 118 lit. b) teza I din C.P. vechi [art. 112 lit. b) N.C.P.], numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni”.
Astfel, pe scurt, confiscarea specială vizează atât suma împrumutată, cât și dobânda obținută din această infracțiune, iar prevederile indicate din Codul penal stabilesc că sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor ori bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
