ÎCCJ. Decizie în favoarea acțiunilor în instanță pentru efectele vaccinării anti-COVID. Victimele pot invoca și răspunderea statului, pe lângă răspunderea producătorului vaccinului
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod expres că o persoană prejudiciată în urma vaccinării împotriva Covid 19 poate urmări repararea pagubei, atât în temeiul legii speciale a răspunderii pentru produse cu defecte, cât și în temeiul dispozițiilor de drept comun privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie.
Astfel, conform Deciziei nr. 525 din 18.03.2025, publicată în octombrie 2025, regimul special prevăzut în Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, nu blochează calea acțiunilor întemeiate pe prevederile art. 1349 Cod civil ce stabilește răspunderea delictuală și pe prevederile art. 1357 Cod civil care reglementează răspunderea pentru fapta proprie, atunci când reclamantul indică și probează și conduite culpabile ale altor persoane decât producătorul.
Instanța supremă a plecat de la prevederile art. 9 din Legea nr. 240/2004, care consacră caracterul neexclusiv al răspunderii pentru produse, permițând cumulul ori alternativa cu răspunderea contractuală sau extracontractuală. În raport cu această normă, Curtea a arătat că simplul fapt că litigiul privește un „produs” nu impune ignorarea pretinselor fapte ori omisiuni imputabile altor entități, susceptibile a fi analizate în cadrul răspunderii delictuale de drept comun. În consecință, legitimarea procesuală pasivă a pârâților chemați pentru fapte proprii nu poate fi respinsă pe motivul existenței regimului special al producătorului.
Pentru practică, hotărârea fixează un standard de analiză în litigiile privind produse cu defecte: atunci când sunt invocate în mod articulat, atât regimul special, cât și temeiurile delictuale de drept comun, trebuie luate în considerare la filtrul excepțiilor procesuale.
În concluzie, instanțele nu pot exclude ab initio răspunderea delictuală pe motivul existenței legii speciale, iar chestiunile de fond nu pot fi anticipate prin soluții pe legitimare pasivă.
Pentru cetățeni, soluția întărește efectivitatea dreptului la un remediu și a accesului la justiție, garantând că posibile conduite culpabile ale autorităților (în speță: Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerului Sănătății și Guvernului României) sau altor persoane, diferite de producător, pot fi examinate în procedură contradictorie.
Concret, într-o astfel de speță, instanțele sunt obligate să analizeze probele administrate cu privire la existența faptei ilicite, vinovăția, legătura de cauzalitate și întinderea prejudiciului. Direcția trasată de ÎCCJ nu anticipează soluția pe fond, dar obligă la o examinare substanțială a ambelor paliere de răspundere, în acord cu principiile protecției efective a drepturilor.
Astfel, conform Deciziei menționate mai sus, orice persoană care poate proba faptul că în urma vaccinării cu orice fel de vaccin anti-COVID 19 i-au fost pricinuite diverse probleme de sănătate – în strânsă corelație cu vaccinul respectiv, – poate solicita într-o acțiune în justiție daune morale și prestații lunare pentru prejudiciul viitor.
Raționamentul unei astfel de acțiuni îl reprezintă interpretarea art. 9 din Legea nr. 240/2004: aplicarea legii speciale nu exclude cereri întemeiate pe răspunderea civilă de drept comun, conform celor menționate mai sus.
În concluzie, prin Decizia de mai sus, ICCJ a stabilit cadrul procesual într-o astfel de speță, cu obligația pentru instanțe de a judeca prin administrarea probelor privind existența faptei ilicite, vinovăția, legătura de cauzalitate și întinderea prejudiciului, obligând de asemenea la examinarea substanțială a ambelor paliere de răspundere, în acord cu principiile protecției efective a drepturilor
