Despre poprire: în cazul salariaților cu datorii, suma reținută lunar nu poate depăși jumătate din venitul net

Conform prevederilor art. 781 alin. (1) Cod procedură civilă, ”Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condiţiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.”

O poprire e înființată, potrivit prevederilor art. 782 alin. (1) Cod procedură civilă, în cazul în care o persoană are o datorie la un creditor, iar acesta solicită angajatorului celui ce îi datorează bani, prin intermediul unui executor judecătoresc, ca o parte din veniturile lunare ale datornicului să-i revină, astfel: “Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul”, scrie, mai exact, în actul normativ amintit.

Același act normativ stabilește și care poate fi obiectul popririi. Concret, pot fi supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile.

Când vine vorba despre limitele popririi, Codul de procedură civilă stabilește că sumele reținute din salariu nu trebuie să depășească anumite valori. Astfel, conform prevederilor art. 729 alin. (1) lit. b) și alin. (2), popririle pe salariu, pensie sau alte venituri trebuie să se încadreze în următoarele limite:

• până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii;
• până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

Totuși, dacă sunt mai multe popriri aplicate asupra aceluiași salariu, suma ce se poate reține nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al datornicului, indiferent de natura creanțelor.

Așadar, indiferent de numărul popririlor pe care le are asupra salariului, un datornic trebuie să primească cel puțin jumătate din venitul salarial net.

De fapt, se reține jumătate din salariul net pentru toate popririle, această sumă fiind împărțită apoi între creditori, în funcție de datoria existentă la fiecare dintre aceștia.

De asemenea, Codul de procedură civilă prin art. 729 alin. (3) stabilește că „veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum”.