Contractul de arendare
Arendarea este un contract prin care una dintre părţi, numită arendator, transmite bunuri agricole celeilalte părţi, numită arendaş, pentru a fi exploatate o perioadă determinată de timp, în schimbul unui preţ, numit arendă.
Arendarea este o varietate a contractului de locaţiune (şi nu un contract civil distinct, independent), fapt pentru care se supune dispoziţiilor speciale ale legii în materie şi, în completare, regulilor locaţiunii.
Contractul de arendare este reglementat în Codul civil, în art. 1836-1850.
Conform art. 1838 Cod civil, „Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă (ad validitatem), sub sancţiunea nulităţii absolute.”
Conform art. 1845 Cod civil, „Contractele de arendare încheiate în formă autentică, precum şi cele înregistrate la consiliul local constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract.”
Contractul de arendare se încheie între arendator şi arendaş (persoane fizice sau juridice) pe durată determinată sau nedeterminată.
Dacă durata nu este determinată, arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul (art. 1837 Cod civil).
Contractul de arendare are obiect dublu:
a. bunurile agricole arendate;
b. arenda (preţul arendării).
a. Potrivit art. 1836 Cod civil, bunurile agricole arendate sunt:
– terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;
– animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.
Bunurile ce fac obiectul arendării pot fi deopotrivă mobile sau imobile şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
– să existe în momentul încheierii contractului;
– să fie determinate individual sau generic;
– să fie licite şi posibile;
– să fie în proprietatea arendatorului sau în posesia uzufructuarului sau deţinătorului legal şi să fie în circuitul civil, conform art. 1229 Cod civil.
b. Arenda reprezintă preţul arendării (şi obiectul prestaţiei arendaşului).
În principiu, arenda se poate plăti în fructe (produse agricole) sau în bani.
În lipsa unei reglementări exprese, stabilirea cuantumului arendei revine părţilor.
Forma pentru opozabilitatea contractului de arendare se realizează prin înregistrarea contractului într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local pe a cărui rază se află bunurile arendate (art. 1838 alin. 3 Cod civil).
Depunerea contractului de arendare pentru înregistrare trebuie să se facă imediat (după încheiere). Nedepunerea atrage „sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere” (art. 1838 alin. 2 Cod civil).
Contractul de arendare trebuie să se încheie pe o durată determinată stabilită de părţi, fără ca aceasta să poată depăşi 49 ani, corespunzător duratei maxime a locaţiunii, ale cărei dispoziţii sunt incidente, în temeiul art. 1778 alin. (2) Cod civil şi în măsura compatibilităţii şi în materie de arendare.
În lipsa unei dispoziţii legale exprese privind durata minimă a contractului de arendare, legiuitorul a prezumat această durată, cenzurând libertatea de voinţă a părţilor în acest domeniu şi considerând că această durată nu poate fi decât aceea a perioadei de timp necesare recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul.
Astfel, conform art. 1837 Cod civil, „Dacă durata nu este determinată, arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul.”
