Termenele de prescripție fiscală
Conform prevederilor art. 110, 111 și 112 ale Codului de procedură fiscală, termenul general de prescripție fiscală este de cinci ani, iar acesta începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care este datorată o obligație fiscală. De exemplu, pentru un impozit aferent anului 2022, termenul de prescripție începe să curgă la 1 iulie 2023 și urmează să se împlinească la 1 iulie 2028.
Astfel, conform prevederilor art. 110 alin. (1) și (2), „Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului (…) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel”.
De asemenea, art. 110 alin. (3) din Codul de procedură fiscale prevede că există și un termen special de prescripție fiscală. Acesta este de zece ani și vizează creanțele fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni. În acest caz, termenul de zece ani se calculează un pic diferit. Astfel, „Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Termenul prevăzut (…) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă”, conform prevederilor alin. (4).
Cu privire la întreruperea termenelor de prescripție de cinci sau zece ani, conform prevederilor art. 111 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aceasta este posibilă în următoarele situații:
– în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
– la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
– la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.
Cu privire la suspendarea termenelor de prescripție de cinci sau zece ani, conform prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aceasta poate să intervină în următoarele situații:
– în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
– pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;
– pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;
– pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia;
– pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează și data rămânerii definitive a soluției de rezolvare a cauzei penale;
– pe perioada cuprinsă între data decesului persoanei fizice la care era în curs de desfășurare o acțiune de inspecție fiscală/verificare a situației fiscale personale și data luării la cunoștință de către organul de inspecție/verificare că există sau nu succesori, după caz.
Atunci când se împlinesc termenele de prescripție fiscală, autoritățile fiscale nu mai au dreptul să stabilească creanțe fiscale în relația cu contribuabilii. Astfel, așa cum rezultă din prevederile art. 112 Cod procedură fiscală, „Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală”.
