Cu privire la prescrierea anului fiscal: în anul 2022 nu se prescrie niciun an fiscal. Anul 2016 se va prescrie abia în 2023.

În mod normal, anul fiscal 2016 ar fi trebuit să se prescrie la 1 iulie 2022. Însă, din cauza pandemiei de coronavirus și a măsurilor luate de Guvern, prescripția intervine abia în primăvara anului 2023. Asta înseamnă că în 2022 nu se prescrie, de fapt, niciun an fiscal.

Anul fiscal 2016 este mai deosebit, în primul rând, pentru că este primul pentru care se aplică noua regulă privind prescrierea, ce a fost introdusă de noul Cod de procedură fiscală la 1 ianuarie 2016.

Mai precis, dacă în vechiul Cod de procedură fiscală regula era că termenul de cinci ani în care Fiscul are dreptul să stabilească obligații fiscale curge de la data de 1 ianuarie a anului următor (art. 91 din OG 92/2003), în noul Cod de procedură fiscal (Legea nr. 207/2015), conform art. 110, regula este că termenul curge de la data de 1 iulie a anului următor (”(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel; (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel.”). Astfel, anul fiscal 2015 a fost ultimul pentru care s-a aplicat regula prescrierii la 1 ianuarie, iar anul fiscal 2016 este primul pentru care se aplică regula prescrierii la 1 iulie.

În al doilea rând, anul fiscal 2016 mai este special și prin prisma faptului că prescrierea sa intervine mai târziu decât ar fi trebuit din cauza măsurilor impuse de Guvern în contextul pandemiei. OUG 48/2020 a suspendat, timp de mai multe luni, dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale (perioada 16 aprilie – 25 decembrie 2020). Exact această perioadă de suspendare se adaugă la termenul obișnuit la care trebuia să se prescrie anul 2016.

Astfel, anul fiscal 2016 nu se va prescrie în 2022, ci abia în 2023, conform următoarelor calcule: anul 2016 trebuia să se prescrie la 1 iulie 2022, dar se adaugă 253 de zile (perioada de suspendare amintită mai sus), astfel că prescrierea intervine, de fapt, la 11 martie 2023; dar, pentru că 11 martie pică sâmbăta, termenul se prorogă până luni, pe 13 martie 2023, ceea ce înseamnă că abia în ziua de 14 martie 2023 vom putea considera că Fiscul nu mai poate verifica anul 2016.

Astfel, dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, așa cum scrie la articolul 110 din Codul de procedură fiscală. Dacă termenul de prescripție se împlinește, atunci Fiscul pur și simplu nu mai are voie să stabilească creanțe fiscale.

Mai departe, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, așa cum scrie la articolul 215 al Codului de procedură fiscal (”(1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept; (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.”), iar conform art. 218 Cod procedură fiscală, ”(1) Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa creanţelor fiscale”.