În cazul divorțului, numele dobândit și purtat în timpul căsătoriei poate fi păstrat și fără acordul fostului soț
Legea nr. 57/2026 a modificat recent art. 383 Cod civil, cu privire la numele pe care foștii soți îl vor purta după divorț.
Astfel, conform prevederilor art. 383 Cod civil, ”(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, fiecare dintre soţi poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanţa ia act de această manifestare de voinţă prin hotărârea de divorţ. (2) Dacă soții nu aleg numele pe care îl vor purta după divorț, fiecare dintre foștii soți va păstra numele purtat în timpul căsătoriei.”
După cum arată inițiatorii măsurii recente, potrivit principiului constituțional al respectării vieții private și al demnității umane, fiecare individ are dreptul să își protejeze propria identitate, iar numele este un element esențial al acesteia, astfel încât libertatea de a-l păstra nu poate fi condiționată de acordul unei terțe persoane, chiar dacă aceasta este fostul soț.
Dreptul la nume este un atribut al persoanei fizice, iar solicitarea consimțământului pentru păstrarea acestuia ar însemna transferarea unui drept strict personal în sfera voinței altcuiva, fapt ce contravine principiului inalienabilității drepturilor personale nepatrimoniale.
Din perspectivă socială și a securității juridice, o persoană care și-a construit cariera, reputația profesională sau relațiile sociale sub un anumit nume trebuie să aibă posibilitatea de a-l menține, pentru a evita confuziile sau prejudiciile rezultate dintr-o schimbare forțată.
Un alt argument vizează interesul superior al minorului: menținerea aceluiași nume de familie poate răspunde acestui interes, asigurând coerență și stabilitate în raporturile familiale și simplificând, de exemplu, demonstrarea legăturii de familie cu minorul ce poartă numele dobândit în timpul căsătoriei.
Noua lege a modificat legislația civilă în sensul conformării acesteia la imperativele principiilor de drept și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care prevede recunoașterea dreptului fiecărui soț de a păstra numele dobândit prin căsătorie, indiferent de consimțământul celuilalt.
În practică, susțin parlamentarii care au inițiat măsura, această modificare legislativă elimină necesitatea de a proba motive temeinice în fața instanței în lipsa acordului fostului soț.
