Încetarea stării de coproprietate obișnuită. Partajul

Modul specific de încetare a coproprietății este împărțeala, cunoscută și sub denumirea de partaj.

            Prin împărțeală se înțelege operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății.

Partajul definitiv al proprietății, indiferent de forma de realizare (prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească), poate fi total, având ca obiect întreaga masă indiviză sau parțial, având ca obiect numai unul sau anumite bunuri succesorale, în cazul în care comoștenitorii și-au manifestat voința expres sau tacit de a rămâne în indiviziune asupra restului bunurilor.

De asemenea, el se poate finaliza și prin atribuirea întregului bun unuia dintre coproprietari, cu plata contravalorii în bani a cotelor-părți către ceilalți coproprietari.

Potrivit art. 670 Cod civil, „Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condiţiile legii.”

Așadar partajul poate fi voluntar sau judiciar.

Partajul voluntar necesită acordul tuturor copărtașilor, materializat în convenția de partaj, ce trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale unui act juridic.

Conform art. 669 Cod civil, „Încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.”

Textul de mai sus consacră imprescriptibilitatea partajului: acesta poate fi cerut oricând, indiferent de durata coproprietății asupra bunului sau bunurilor supuse partajării.

Persoanele care pot cere partajul:

a. partajul poate fi cerut de toți coindivizarii (moștenitori legali și legatarii universali sau cu titlu universal sau cocontractanții în cazul dobândirii stării de indiviziune printr-un contract).

Legatarul cu titlu particular, dobândind un drept real asupra unui bun determinat, nu devine coindivizar și nu are calitatea de a cere ieșirea din indiviziune, afară numai dacă legatul a avut ca obiect o cotă-parte ideală asupra unui bun determinat.

b. succesorii în drepturi ai coindivizarilor, care se subrogă în drepturile lor, pot cere partajul și continua acțiunea începută de autorul lor.

c. creditorii personali ai coindivizarilor pot cere partajul sau continua acțiunea de partaj promovată de coindivizarul debitor, pe calea acțiunii oblice.

Astfel, potrivit art. 1156 alin. 2 Cod civil, „Creditorii personali ai moştenitorilor şi orice persoană ce justifică un interes legitim pot să ceară partajul în numele debitorului lor, pot pretinde să fie prezenţi la partajul prin bună învoială sau pot să intervină în procesul de partaj.”

Partajul are ca obiect bunul sau bunurile asupra cărora poartă coproprietatea, precum și fructele naturale, industriale sau civile produse de acestea, afară de situația în care, până la partajul definitiv, coproprietarii au realizat între ei un partaj de folosință în condițiile art. 639 Cod civil („Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească”).

În cadrul noului Cod civil (art. 680), partajul nu mai are caracter declarativ, ci constitutiv de drepturi. În aceste condiții, partajul are ca efect un transfer de drepturi între coproprietari. Aceasta înseamnă că pentru a solicita și a participa la partaj este necesară capacitatea deplină de exercițiu.

În ceea ce privește persoanele lipsite de capacitate de exercițiu (minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești), ele pot participa la partaj prin reprezentanții lor (părinți sau tutore), iar aceștia nu pot fără avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă să facă acte de împărțeală privind bunurile minorului sau interzisului.

Minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă pot face acte de partaj cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, cu avizul consiliului de familie și cu autorizarea instanței de tutelă.

Cât privește partajul judiciar, acesta urmează a fi făcut potrivit regulilor în materie prevăzute de Codul de procedură civilă.

Sub aspectul aplicării în timp a normelor noului Cod civil cu privire la partaj, acestea se aplică numai convențiilor de partaj încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod civil, iar privitor la partajul judiciar, aceleași reguli se vor aplica numai atunci când cererea de chemare în judecată ce are ca obiect un partaj a fost introdusă după intrarea în vigoare a noului Cod civil.

Conform art. 671 alin. 3 Cod civil, „În cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială.”

Potrivit art. 672 Cod civil, „Convenţiile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, convenţiile trebuie încheiate în formă autentică şi supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege,” adică notarea lor în cartea funciară, devenind astfel opozabile terților.

De asemenea, instanța sesizată cu o acțiune de partaj poate dispune suspendarea pronunțării partajului pentru cel mult 1 an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalți coproprietari, iar dacă pericolul producerii unor astfel de prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului acordat de instanță, aceasta, la cererea părții interesate, va putea reveni asupra măsurii suspendării, continuând judecata pricinii.

Partajarea bunurilor aflate în coproprietate se va face, în primul rând, în natură, proporțional cu cota parte a fiecărui coproprietar; dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre cele două moduri:

a. bunul va putea fi atribuit în întregul său, în schimbul unei sume de bani, numită sultă, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

b. bunul va putea fi vândut în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere între aceștia, la licitație publică, în condițiile legii, vânzare urmată de distribuirea prețului între coproprietari, proporțional cu cota-parte din drept ce aparține fiecăruia dintre ei.

            Conform art. 680 alin. 1 Cod civil, „Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.”

            Totuși, potrivit art. 680 alin. 2 Cod civil, „În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară.”

            Actele încheiate în condițiile legii de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile și sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului.

            De asemenea, garanţiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale părţi se strămută de drept asupra bunului atribuit acestuia sau, după caz, a sumelor de bani care i-au fost atribuite prin partaj.