Condițiile de formă ale Contractului de donație

Conform art. 985 Cod civil, „Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.”

1. între persoane prezente
2. între absenți.

A. Între persoane prezente

Caracterul solemn al donației rezultă din prevederile art. 1011 alin. 1 Cod civil, „Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.”

Forma autentică a contractului de donație este cerută de lege ad validitatem, pentru valabilitatea lui. Nerespectarea acestei forme se sancționează cu nulitatea absolută a contractului, forma autentică fiind o măsură de protecție a voinței donatorului, care dispune în mod gratuit și irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane, precum și a familiei sale, libertatea convențională fiind un mod de deturnare a bunurilor de la transmiterea lor succesorală.

Dovada existenței unei donații nu se poate face cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă.

Dacă contractul de donație nu se încheie personal de către părți, ci prin mandatar, procura acestuia trebuie să fie specială și autentică.

Nulitatea donației pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de către părți, de procuror, de instanță din oficiu, precum și de orice persoană interesată (succesori, creditori, etc.). Ea nu poate fi înlăturată prin confirmare sau validare, dacă actul juridic inițial este nul absolut, nefiind încheiat în formă autentică.

Pentru ca o donație nulă pentru vicii de formă să producă efecte juridice, ea trebuie să fie refăcută în întregime, cu respectarea formei autentice cerute de lege.

Prin excepție, nulitatea absolută a donației pentru vicii de formă poate fi acoperită după moartea donatorului, prin confirmare, de succesorii universali sau cu titlu universal ai acestuia. Aceștia pot menține valabilă donația sau pot invoca nulitatea ei, pentru a culege prin moștenire bunurile donate de autorul lor.

Potrivit art. 1010 Cod civil, „Confirmarea unei liberalităti de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunătorului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive de nulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze drepturile terţilor.”

Confirmarea sau ratificarea produc efecte numai față de succesorii care au consimțit.

Dacă în contractul de donație se prevăd sarcini sau condiții, acestea trebuie și ele să fie prevăzute în formă autentică.

Noul Cod civil consacră, cu caracter de noutate, obligația de înregistrare a donației autentice, art. 1012 prevăzând că, „În scop de informare a persoanelor care justifică existenţa unui interes legitim, notarul care autentifică un contract de donaţie are obligaţia să înscrie de îndată acest contract în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.”

B. Între absenți

Condiții specifice:

1. atât oferta de a dărui, cât și acceptarea ei trebuie făcute în formă autentică;
2. acceptarea trebuie să aibă loc în timpul vieții donatorului și al donatarului;
3. actul de acceptare să fie notificat donatorului, în timpul timpul vieții lui și înainte de a deveni incapabil;

a. Atât oferta de a dărui, cât și acceptarea ei trebuie făcute în formă autentică, altfel nu vor produce efecte juridice fiind nule absolut.

Oferta de donație făcută unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu se acceptă de către reprezentantul legal, iar oferta de donație făcută unei persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă poate fi acceptată de către acesta, cu încuviințarea ocrotitorului legal.

b. Acceptarea trebuie să aibă loc în timpul vieții donatorului și al donatarului.

În cazul morții donatorului înainte de acceptare, la fel ca și în situația în care donatorul devine incapabil, oferta de donație devine caducă.

Donatarul trebuie să fie și el în viață în momentul acceptării, întrucât acordul de voințe se realizează abia în momentul acceptării ofertei. Dacă donatarul încetează din viață înainte de acceptare, moștenitorii să nu pot accepta donația, deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un drept.

c. Actul de acceptare să fie notificat donatorului, în timpul timpul vieții lui și înainte de a deveni incapabil.

Conform art. 1013 alin. 1 Cod civil, „Oferta de donaţie poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoştinţă de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptării.”

Donația nu obligă pe donator și nu produce nici un efect decât în ziua în care este acceptată. Acceptarea poate fi făcută printr-un act autentic ulterior, caz în care donația nu are efect decât în ziua în care actul de acceptare va fi comunicat donatorului de către donatar.

Donatorul, până în momentul primirii comunicării acceptării ofertei, poate revoca oferta de donație. Revocarea poate fi expresă sau tacită. Astfel, dacă înainte de comunicarea acceptării, donatorul a vândut bunul ce urma să facă obiectul donației, aceasta constituie o revocare tacită.

Potrivit art. 1011 alin. 3 Cod civil, „Bunurile mobile (corporale și incorporale) care constituie obiectul donaţiei, trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris (act estimativ – semnat de donator și donatar), chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.”

Acest act estimativ trebuie să conțină descrierea fiecărui bun mobil donat, precum și evaluarea fiecăruia dintre bunuri. Dacă bunurile mobile fac parte dintr-o universalitate de fapt (ex. bibliotecă), atunci descrieerea se face pentru fiecare obiect component, însă evaluarea poate fi globală.

Actul estimativ poate fi cuprins în actul de donație, dar părțile pot întocmi și un înscris sub semnătură privată, nefiind necesară forma autentică a acestuia, cu condiția ca el să fie semnat de alte părți.

Sancțiunea lipsei actului estimativ este nulitatea absolută a donației.

Conform art. 1244 Cod civil, ”În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în Cartea funciară.”

Legea instituie obligativitatea formei autentice ad validitatem în ceea ce privește convențiile care:

1. strămută sau constituie drepturi reale;
2. drepturi care urmează a fi înscrise în Cartea funciară.

            Drepturile nu trebuie efectiv înscrise în cartea funciară; dacă acestea urmează a fi îsncrise, potrivit legii, în cartea funciară pentru opozabilitate față de terți contractul trebuie încheiat în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.