Condițiile de acordare a ordinului de protecție în cazurile de violență domestică

Prin violență domestică se înțelege orice ”acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima”.

Procesul de acordare a ordinului de protecție în cazurile de violență domestică este reglementat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.

Orice victimă a violenței domestice poate obține un ordin de protecție provizoriu, care are o durată mai scurtă, de cinci zile (120 de ore), ori să solicite în instanță emiterea unui ordin de protecție pentru o durată de maximum 12 luni, în regim de urgență.

Ordinul de protecție provizoriu (cel e 5 zile) se emite de către organele de poliție în momentul constatării unui risc iminent la viața, libertatea sau integritatea fizică și psihică a unei persoane care este pusă în pericol printr-un act de violență domestic, iar ordinul de protecție pentru o durată de maximum 12 luni se emite de către instanța de judecată.  

Agentul de poliție va emite un ordin de protecție provizoriu, pentru o perioadă de cinci zile, care se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de ore, în baza unui formular de evaluare a riscurilor, dacă sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului. În cazul în care condițiile nu sunt întrunite, respectiv nu există o urgență pentru emiterea unui ordin de protecție provizoriu, victima poate face o cerere pentru a solicita emiterea unui ordin de protecție în instanță. În acest sens, polițistul are obligația de a pune formularul de cerere la dispoziția victimei.

După emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițistul desemnat are obligația de a informa agresorul cu privire la obligațiile pe care le are, de a monitoriza respectarea măsurilor, de a efectua verificări periodice privind respectarea obligațiilor de către agresor.

În ceea ce privește ordinul de protecție pentru o durată mai mare de timp, de cel mult 12 luni de la data emiterii ordinului, în schimb, se vor aplica condiții specifice de acordare.

Legea prevede că orice persoană care consideră că viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică îi sunt puse în pericol de către un membru al familiei (inclusiv copil, soră/ frate, verișori, părinți etc.), ”poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții”, precum:

• evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
• obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
• interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
• obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
• interzicerea oricărui contact cu victima;
• obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.

Spre deosebire de ordinul de protecție provizoriu, care este emis de polițist, cererea pentru emiterea ordinului de lungă durată este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care victima își are domiciliul sau reședința.

Cererea poate fi depusă atât de victimă, cât și de reprezentantul legal al acesteia, ori de către procuror, de ”reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice” sau de ”reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei”.

Cererea se va judeca în camera de consiliu și este obligatoriu să fie prezent procurorul, precum și cei care acordă asistență juridică atât persoanei care solicită emiterea ordinului, cât și persoanei împotriva căreia se solicită ordinul.

Judecata se va face în regim de urgență, iar în cazuri de urgență deosebită, ”instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, chiar și în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților”.

Mai mult, ordinul de protecție are caracter executoriu, iar ”executarea hotărârii se face fără somație sau fără trecerea vreunui termen”. Respectarea ordinului de protecție este obligatorie pentru ambele părți (victimă și agresor).

Ordinul se va executa sub supravegherea poliției, polițistul având dreptul de a intra în locuința familiei, cu consimțământul victimei sau al altui membru al familiei.

Încălcarea ordinului de către agresor constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la șase luni până la cinci ani, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 217/2003.

Odată ce durata ordinului de protecție expiră, victima poate solicita un nou ordin, dacă există riscul ca în absența măsurilor de protecție să-i fie puse în pericol viața, libertatea, sau integritatea fizică și psihică.

Hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului, ”în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”. Instanța de apel poate suspenda hotărârea de executare până la judecata apelului, însă ”numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta”.