Daunele morale. Cuantum
Conform prevederilor art. 1381 Cod civil, ”Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie”, de unde rezultă faptul că nu interesează natura daunei, ci doar existenţa acesteia pentru că dreptul victimei la despăgubiri să se nască.
Dauna este consecinţa oricărei atingeri ilegitime a „drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, conform prevederilor art. 1349 alin. (1) Cod civil.
Prejudiciile care rezultă din vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii constau în durerile fizice cauzate prin lovituri sau răniri şi din durerile psihice provocate de asemenea fapte, prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi de dragoste ca urmare a decesului sau îmbolnăvirii unei persoane dragi, precum şi cele determinate de rănirea, mutilarea, desfigurarea victimei.
Astfel, pe scurt, daunele morale reprezintă o formă de compensație acordată unei persoane care a suferit prejudicii la nivel psihologic sau emoțional, în urma unei acțiuni ilegale sau a unei încălcări a drepturilor ori intereselor sale nepatrimoniale.
Codul civil prevede, prin Legea nr. 287 din 2009, că „orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică, precum şi a oricăror altor drepturi nepatrimoniale“.
De aici decurge faptul că persoana ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate sau amenințate, are la dispoziție mai multe mijloace de apărare. Ea poate să ceară instanței interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă, sau încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă.
Totodată, persoana care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins sau repararea prejudiciului cauzat.
Atingerile aduse personalității unei persoane sau lezarea drepturilor și intereselor sale nepatrimoniale pot fi de mai multe feluri.
Este vorba, de exemplu, despre vătămări sau leziuni ce provoacă dureri sau aduc atingere fie armoniei fizice, fie înfățișării ori aspectului fizic.
Poate fi vorba, de asemenea, despre diminuarea posibilităților victimei de a se bucura de viață și de a avea parte de satisfacții materiale și spirituale.
În aceeași categorie intră și alte suferințe, aici putând fi vorba, de pildă, despre cele psiho-emoționale provocate de moartea unei rude apropiate sau a unei persoane iubite, precum și de îmbolnăvirea sau vătămarea gravă a acesteia. Ele sunt cunoscute sub denumirea de prejudicii prin ricoșeu.
Există, apoi, o serie de prejudicii care pot să aducă atingere prestigiului și demnității unei persoane prin proferarea, fie în scris fie prin viu grai, de exemplu prin publicarea într-un ziar ori revistă sau prin emiterea lor la o emisiune televizată, a unor insulte, defăimări și denigrări.
Suferința, durerea sau atingerea adusă onoarei unei persoane sunt dificil de cuantificat. Nu se pot stabili criterii clare de măsurare, astfel încât, în fiecare caz, instanța trebuie să acorde despăgubiri care să constituie o satisfacție echitabilă, deci sumele respective rămân la aprecierea instanței. Suma respectivă este menită să ușureze sau să compenseze, pe cât posibil, suferințele îndurate de victimă, având un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită.
O situație aparte este reprezentată de acele daune morale rezultate din accidente rutiere, caz în care cuantificarea se realizează conform Codului civil și Legii privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. Se iau în considerare aspecte precum durerea fizică și emoțională, necesitatea unor îngrijiri medicale, pierderea temporară sau permanentă a veniturilor, suferința psihologică și alte daune nepatrimoniale.
