Dreptul la despăgubiri morale a fost extins și pentru victimele indirecte în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane

Prin Legea 231/2025, a fost modificat art. 1391 Cod civil pentru a extinde explicit dreptul la despăgubiri morale și pentru victimele indirecte, în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane. Legea vine după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțională limitarea acestor despăgubiri doar la victimele directe.

Astfel, art. 1391 Cod civil are în prezent următorul conținut:

(1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă.

(2) Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Pe scurt, acesta înseamnă:

• Legea extinde dreptul la despăgubiri morale și pentru victimele indirecte în cazuri de vătămare corporală.
• Modificările aduse de Legea 231/2025 vor intra în vigoare pe 19 decembrie 2025.
• Legea stabilește criterii clare pentru cuantificarea despăgubirilor acordate victimelor indirecte.

Astfel, ascendenții, descendenții, frații, surorile, soțul sau oricare alte persoane care pot dovedi existența unui prejudiciu moral în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane, vor fi îndreptățite să solicite despăgubiri pentru restrângerea propriilor posibilități de viață familială și socială, chiar și în cazurile în care victima directă a supraviețuit vătămării. Această extindere a dreptului la despăgubiri aduce legislația românească în acord cu practica majorității statelor membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, pentru a asigura o aplicare justă și previzibilă, legea stabilește și criterii clare pe care instanța le va avea în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate victimelor indirecte. Acestea includ: relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă (o astfel de cerință de reglementare a unor criterii fusese indicată și de Curtea Constituțională, în decizia citată).

Distincția existentă până acum în lege între diverse categorii de persoane îndreptățite la despăgubiri a generat interpretări divergente în practică, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 12/2016, a statuat că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima directă a infracțiunii era îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Decizia nr. 342/2024 a Curții Constituționale a declarat neconstituționale dispozițiile articolului 1.391 alineatul (1) din Codul Civil în măsura în care limitau posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.

Această decizie a subliniat faptul că principiile reparării integrale a prejudiciilor, consacrate de articolele 1.349 și 1.357 din Codul Civil nu fac distincție între prejudiciile suferite direct sau indirect.

De asemenea, Curtea constituțională a accentuat importanța protejării dreptului la integritate psihică (articolul 22 din Constituție) și a vieții intime, familiale și private (articolul 26 din Constituție), recunoscând că interacțiunea zilnică cu un membru al familiei grav afectat poate genera suferințe psihice semnificative pentru ceilalți membri.