În anul 2025, se prescriu doi ani fiscali (2018 și 2019)

În mod normal, anul fiscal 2019 ar trebui să se prescrie la 1 iulie 2025. Însă, din cauza măsurilor luate de Guvern în primul an al pandemiei de coronavirus, prescripția intervine abia la finalul anului 2025.

Anul fiscal 2019 este al patrulea pentru care se aplică noua regulă privind prescrierea, ce a fost introdusă de noul Cod de procedură fiscală la 1 ianuarie 2016.

Astfel, regula este că termenul de cinci ani în care Fiscul are dreptul să stabilească obligații fiscale, curge de la data de 1 iulie a anului următor (articolul 110 din Legea 207/2015), anul 2015 fiind ultimul pentru care s-a aplicat regula prescrierii la 1 ianuarie, iar anul fiscal 2016 a fost primul pentru care s-a aplicat regula prescrierii la 1 iulie (ambii ani au avut prescrierea întârziată).

Astfel, art. 110 Cod procedură fiscală prevede: ”(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel. (3) Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.”

Așadar, anul fiscal 2019 se numără printre cei pentru care prescrierea intervine mai târziu decât ar trebui din cauza măsurilor impuse de Guvern în contextul pandemiei – de altfel, este și ultimul din „serie”. OUG 48/2020 a suspendat, timp de mai multe luni, dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale (perioada 16 aprilie – 25 decembrie 2020). Astfel, această perioadă de suspendare se adaugă parțial la termenul obișnuit la care trebuia să se prescrie anul 2019 (parțial pentru că termenul trebuia să curgă de la 1 iulie 2020).

În concluzie:

• anul 2019 trebuia să se prescrie la 1 iulie 2025,
• dar, din moment ce termenul de prescripţie a început să curgă la 25 decembrie 2020, acesta se împlineşte la 25 decembrie 2025, când este Crăciunul, astfel încât termenul se prorogă până luni,29 decembrie 2025,
• ceea ce înseamnă că abia în ziua de 30 decembrie 2025 vom putea considera că Fiscul nu mai poate verifica anul 2019.

Însă anul 2025 este cu totul neobișnuit, deoarece și anul fiscal 2018 urmează să se prescrie – însă, în data de 11 martie 2025.

Așadar, anul acesta se prescriu ultimii doi ani din seria celor cinci ani afectați de măsurile guvernamentale (2015, 2016, 2017, 2018, 2019). Începând cu anul 2020, care se va prescrie la 1 iulie 2026, lucrurile revin la normal.

Dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, așa cum scrie la articolul 110 din noul Cod de procedură fiscală. Dacă termenul de prescripție se împlinește, atunci Fiscul pur și simplu nu mai are voie să stabilească creanțe fiscale.

Mai departe, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, așa cum se menționează în art. 215 alin. (1) Cod de procedură fiscală: ”Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.”.

Dacă termenul este depășit, atunci autoritățile nu mai pot demara executarea silită a datornicilor, iar creanțele sunt șterse din evidențe, conform prevederilor art. 218 alin. (1) ”Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa creanţelor fiscale”.