Capacitatea de folosință a persoanei fizice

Conform prevederilor art. 34 Cod civil, „Prin capacitatea de folosinţă se înţelege aptitudinea (generală şi abstractă) a unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii civile.”

            Astfel, capacitatea de folosință a persoanei fizice:

• este o parte a capacității civile;
• constă în aptitudinea omului de a avea drepturi și obligații civile;
• aceste drepturi și obligații sunt civile, iar nu drepturi și obligații în general.

            Orice persoană fizică are capacitate de folosinţă, lipsa acesteia echivalând cu lipsa calităţii de subiect de drept civil.

            Capacitatea de folosință este premisa, necesară, obligatorie a capacității de exercițiu; prin urmare, persoana fizică nu poate avea capacitate de exercițiu fără a avea, în prealabil, capacitatea de folosință.

            Caracterele juridice ale capacității de folosință:           

1. legalitatea;
2. generalitatea;
3. inalienabilitatea;
4. intangibilitatea;
5. egalitatea;
6. universalitatea.

a. Legalitatea.

Această capacitate este reglementată de lege și ea excede voinței persoanei fizice. Legea este cea care stabilește începutul, conținutul și încetarea capacității de folosință a persoanei fizice.

b. Generalitatea.

Această capacitate presupune că, prin capacitatea de folosință a persoanei fizice, se exprimă aptitudinea generală și abstractă a omului de a avea toate drepturile și obligațiile civile.

c. Inalienabilitatea.

Această capacitate presupune însușirea capacității de folosință a persoanei fizice de a nu putea forma obiect de renunțare, în tot sau în parte, și nici obiect de înstrăinare.

Persoana fizică nu poate renunţa, nici total, nici parţial, la capacitatea sa de folosinţă.

Conform art. 29 alin. (1) Cod civil, nicio persoană fizică nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă iar îngrădirea (limitarea) capacităţii de folosinţă poate avea loc numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Vor fi lovite de nulitate absolută acele acte juridice prin care un subiect de drept renunță parțial sau total, temporar sau definitiv, la capacitatea sa de folosință.

d. Intangibilitatea.

Această capacitate presupune ca nicio persoană nu poate fi limitată sau îngrădită în capacitatea sa de folosință decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Astfel:

• nici chiar legea nu poate lipsi total o persoană de capacitatea de folosință;
• persoana fizică poate fi doar îngrădită în această capacitate, dar numai în cazurile și în condițiile stabilite de lege.

e. Egalitatea.

Capacitatea de folosință este egală pentru toată lumea, pentru toate ființele umane.

Conform Constituției, în art. 16, „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.”

            Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.

f. Universalitatea.

            Acest caracter constă în însușirea capacității de folosință de a fi recunoscută și atribuită tuturor oamenilor.

            Capacitatea de folosință este unică și ea se contopește și se confundă cu însuși calitatea de subiect de drept.

            Persoana fizică nu poate fi lipsită total de această capacitate, care exprimă, în esență, calitatea de subiect de drept civil.