Codul civil: Despre Partajul de ascendent

Legea permite ca ascendentul să-și împartă – prin donație sau prin testament – bunurile sale între descendenți, preîntâmpinând nașterea stării de indiviziune între ei, total sau parțial, la decesul ascendentului.

      Partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic între vii (donație) sau pentru cauză de moarte (testament) prin care ascendentul împarte între toți descendenții săi cu vocație succesorală la deschiderea succesiunii bunurile sale, în tot sau în parte, aceste bunuri fiind dobândite de către aceștia divizat, în mod individual, iar nu în cote-părți ideale, ce caracterizează starea de indiviziune.

      Partajul de ascendent este un act juridic mixt:

• pe de o parte reprezintă o donație sau o dispoziție testamentară;
• pe de altă parte reprezintă un act de partaj, dar de o natură specială, întrucât nu este menit să pună capăt stării de indiviziune ci, dimpotrivă, preîntâmpină nașterea unei astfel de stări între descendenții dispunătorului la data deschiderii moștenirii.

Partajul de ascendent trebuie încheiat cu respectarea atât a regulilor care guvernează donațiile sau dispozițiile testamentare, după caz, cât și a normelor privitoare la partaj în general și partajul de ascendent în special.

Potrivit art. 1161 alin. 1 Cod civil, „Partajul de ascendent se poate realiza prin donație sau prin testament, cu respectarea formelor, condiţiilor şi regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte juridice.”

Tot astfel, partajul de ascendent prin acte între vii încheiat cu nerespectarea formei autentice este nul dacă nu întrunește nici condițiile de validitate ale unui testament olograf.

Iar partajul făcut prin testament este nul și dacă testamentul este reciproc.

În schimb, partajul-donație conjunctivă (făcut de părinți împreună în favoarea descendenților comuni) este valabil dacă a fost făcut în folosul descendenților comuni.

Partajul de ascendent trebuie să îndeplinească condițiile de fond de drept comun (capacitate, consimțământ, obiect, cauză) prevăzute de lege pentru validitatea donațiilor, respectiv a dispozițiilor testamentare.

Potrivit legii, numai părinții și ceilalți ascendenți (bunici, străbunici) pot să-și împartă bunurile pe această cale între descendenții lor. Ascendenții pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție.

Partajul de ascendent, indiferent dacă se face prin donație sau prin dispoziție testamentară, se poate face numai între descendenții dispunătorului (din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție). Partajul prin donație conjunctivă se poate face numai între descendenții comuni ai soților.

Descendenții între care se face partajul trebuie să aibă vocație succesorală concretă (efectivă, utilă), în nume propriu sau prin reprezentare succesorală, să nu fie nedemni și să fi acceptat moștenirea expres sau tacit. Vocația succesorală a descendenților se apreciază în raport cu data deschiderii succesiunii, indiferent de data încheierii contractului de donație sau de momentul întocmirii testamentului.

Potrivit legii, sub sancțiunea nulității absolute, partajul de ascendent trebuie să cuprindă pe toți descendenții care îndeplinesc condițiile pentru a veni la moștenire, fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesorală. Acțiunea în nulitatea partajului pentru omisiunea unui descendent poate fi exercitată nu numai de cel omis, cât și de ceilalți moștenitori, fără distincție. Nulitatea operează chiar dacă, în afară de bunurile împărțite, moștenirea cuprinde bunuri care, prin valoarea și natura lor, ar permite să se îndestuleze drepturile succesorale ale celui omis.

În cazul nulității partajului pentru omiterea unor descendenți, actul poate produce efecte ca legat testamentar, respectiv donație, în condițiile dreptului comun.

Omiterea soțului supraviețuitor din partajul de ascendent nu atrage nulitatea partajului, iar includerea sa în actul de partaj nu valorează partaj de ascendent.

Partajul de ascendent poate avea ca obiect toate bunurile pe care ascendentul le-a lăsat la moartea sa sau numai o parte din acestea.

Partajul-donație nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente, nu și pe cele viitoare ale dispunătorului, sub sancțiunea nulității parțiale.

Bunurile care nu au fost cuprinse în partajul de ascendent, inclusiv cele dobândite de către dispunător ulterior actului de partaj, se vor moșteni în indiviziune și se vor partaja potrivit dreptului comun.

Bunurile trebuie să aparțină în mod exclusiv ascendentului dispunător.

Partajul de ascendent trebuie să fie efectiv, în sensul de a diviza material bunurile. El trebuie să preîntâmpine efectiv indiviziunea succesorală între descendenți.

Partajul de ascendent trebuie să fie făcut cu respectarea rezervei succesorale a fiecărui descendent și a soțului supraviețuitor, cel vătămat în dreptul la rezervă putându-se prevala de dreptul la reducțiunea liberalităților excesive.

În cadrul partajului de ascendent nu operează principiul egalității, ascendentul putând favoriza pe unii dintre descendenți în limitele cotității disponibile, deci loturile nu trebuie să fie egale valoric. Ascendentul are deplină libertate în a alcătui loturile descendenților săi.

Dacă, alături de descendenții între care s-a făcut partajul de ascendent, la moștenire este chemat și soțul supraviețuitor, trebuie să-i fie asigurată rezerva succesorală. În caz de nerespectare a rezervei prevăzută de lege, se va putea prevala și el de dreptul la reducțiunea liberalităților excesive, potrivit dreptului comun. 

Efectele partajului de ascendent

a. Efectele partajului-donație

            * – efectele înainte de deschiderea moștenirii. Astfel:

– dacă partajul s-a realizat prin donație, între ascendentul-donator și descendenții săi donatari se nasc raporturi specifice contractului de donație. Astfel donatarii vor dobândi în mod irevocabil, de la data încheierii contractului, drepturile care formează obiectul lui, putând dispune liber de bunurile astfel dobândite, fără să mai aștepte deschiderea moștenirii ascendentului-donator. În cazul imobilelor va fi necesară respectarea formalităților de publicitate imobiliară.

– donația va putea fi revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor stipulate (dar donatarul nu răspunde de datoriile ascendentului-donator) și pentru ingratitudine.

– creditorii ascendentului vor putea ataca donația prin acțiune pauliană, fără să probeze complicitatea la fraudă a descendenților donatari, actul fiind cu titlu gratuit.

– descendenții-donatari au unii față de alții calitatea de copartajanți, existând între ei raporturi născute din partaj. În această calitate, aceștia își datorează garanție pentru evicțiune și vicii ascunse.

– copartajanții beneficiază de ipotecă legală pentru plata sultelor ori pentru garantarea creanței rezultând din evicțiune, asupra imobilelor ce au aparținut copartajantului.

            *- efecte după deschiderea moștenirii.

– din momentul deschiderii moștenirii, descendenții-donatari devin succesibili, dar păstrează și calitatea de donatari.

– în calitate de succesibili, ei se bucură de dreptul de opțiune succesorală, putând accepta moștenirea sau renunța la ea.

– descendenții donatari care acceptă moștenirea și îndeplinesc condițiile pentru a moșteni (au capacitate succesorală și nu sunt nedemni):

            – răspund de pasivul moștenirii, proporțional cu partea succesorală ce revine fiecăruia;

            – dobândesc moștenirea în stare divizată, fiecare păstrând bunurile primite prin donație, iar bunurile ce nu au făcut obiectul partajului de ascendent vor fi primite de aceștia în indiviziune, potrivit dreptului comun;

            – pot intenta acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive dacă rezerva succesorală a fost încălcată prin partajul de ascendent. Nu pot cere raportul donațiilor deoarece aceasta ar echivala cu anularea partajului făcut de ascendentul lor.

       Descendentul-donatar care nu poate (este nedemn) sau nu vrea să vină la moștenire (este renunțător) păstrează bunurile primite cu titlu de donație în condițiile dreptului comun; calitatea de donatar al descendentului și efectele donației nu sunt condiționate de venirea lui la moștenire. Însă, fiind străin de moștenire, el va putea păstra bunurile donate numai în limitele cotității disponibile.

            b. Efectele partajului-testament

            *- lipsa de efecte în timpul vieții ascendentului-donator.

            Fiind o dispoziție mortis causa, partajul testamentar nu produce nici un efect cât timp ascendentul trăiește și el îl poate modifica sau revoca până în ultima clipă a vieții, potrivit dreptului comun.

            *- efecte după deschiderea moștenirii

            În temeiul partajului testamentar de ascendent, descendenții dobândesc bunurile atribuite în stare divizată, din chiar momentul deschiderii moștenirii, potrivit voinței testatorului. Ei urmează să-și exercite dreptul de opțiune succesorală fie acceptând moștenirea astfel cum le-a fost transmisă, fie renunțând la ea.

            Descendenții nu devin legatari ci păstrează calitatea de moștenitori legali.

            Partajul de ascendent-testamentar valorează partaj, iar nu liberalitate testamentară.

            Ca urmare a partajului testamentar, între descendenți se nasc raporturi de partaj la deschiderea moștenirii și, ca atare, aceștia datorează garanție pentru evicțiune și vicii ascunse în calitate de copartajanți și se bucură de ipoteca legală imobiliară a copartajantului.

            Bunurile care nu au fost împărțite de testator vor fi dobândite de copartajanți în stare de indiviziune.            

Dacă bunurile care au fost atribuite prin testament unuia (unora) dintre descendenți nu mai există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, descendentul rămas fără lor poate cere constatarea actului de partaj în calitate de descendent omis de la partaj.