Codul civil: Despre Partajul succesoral (noțiune; persoanele care pot cere partajul; obiectul partajului)

Partajul este operațiunea juridică ce pune capăt stării de indiviziune prin împărțirea în natură și/sau prin echivalent a bunurilor aflate în indiviziune, având ca efect înlocuirea cotei-părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra unor bunuri sau valori determinate în materialitatea lor.

      Partajul definitiv al proprietății, indiferent de forma de realizare (prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească), poate fi total, având ca obiect întreaga masă indiviză sau parțial, având ca obiect numai unul sau anumite bunuri succesorale, în cazul în care comoștenitorii și-au manifestat voința expres sau tacit de a rămâne în indiviziune asupra restului bunurilor.

      În cazul în care sunt trei sau mai mulți coindivizari, partajul poate fi parțial și în raport cu persoanele care cer ieșirea din indiviziune. Partajul parțial nu este admisibil dacă toți coindivizarii solicită ieșirea din indiviziune ori dacă ei solicită partajul pentru toate bunurile indivize.

      Persoanele care pot cere partajul.

      a. partajul poate fi cerut de toți coindivizarii (moștenitori legali și legatarii universali sau cu titlu universal). Legatarul cu titlu particular, dobândind un drept real asupra unui bun determinat, nu devine coindivizar și nu are calitatea de a cere ieșirea din indiviziune, afară numai dacă legatul a avut ca obiect o cotă-parte ideală asupra unui bun determinat.

      b. succesorii în drepturi ai coindivizarilor, care se subrogă în drepturile lor, pot cere partajul și continua acțiunea începută de autorul lor.

       c. creditorii personali ai coindivizarilor pot cere partajul sau continua acțiunea de partaj promovată de coindivizarul debitor, pe calea acțiunii oblice. Astfel, potrivit art. 1156 alin. 2 Cod civil, „Creditorii personali ai moştenitorilor şi orice persoană ce justifică un interes legitim pot să ceară partajul în numele debitorului lor, pot pretinde să fie prezenţi la partajul prin bună învoială sau pot să intervină în procesul de partaj.”

       În situația în care creditorii unui coindivizar cer partajul bunurilor succesorale pe calea acțiunii oblice, convențiile de suspendare a partajului le sunt opozabile, întrucât, pe calea acestei acțiuni, creditorii nu pot avea o poziție mai bună decât ar avea-o debitorul lor, în numele căruia se exercită acțiunea.

       Conform art. 1156 alin 3 Cod civil, în cazul în care un creditor a introdus acțiunea de partaj în numele debitorului său (comoștenitor), „ceilalţi moştenitori pot obţine respingerea acţiunii de partaj introduse de către creditor, plătind datoria în numele şi pe seama moştenitorului debitor.”

Conform art. 1155 alin. 2 Cod civil, „Înainte de partajul succesoral, creditorii ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moştenirii, pot cere să fie plătiţi din bunurile aflate în indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri.”

Indiferent de cine îl cere, partajul se poate efectua atât prin bună învoială, cât și pe cale judecătorească, numai cu participarea tuturor coindivizarilor, sub sancțiunea nulității absolute a actului de partaj.

În cadrul noului Cod civil (art. 680), partajul nu mai are caracter declarativ, ci constitutiv de drepturi. În aceste condiții, partajul are ca efect un transfer de drepturi între coproprietari. Aceasta înseamnă că pentru a solicita și a participa la partaj este necesară capacitatea deplină de exercițiu.

În ceea ce privește persoanele lipsite de capacitate de exercițiu (minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești), ele pot participa la partaj prin reprezentanții lor (părinți sau tutore), iar aceștia nu pot fără avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă să facă acte de împărțeală privind bunurile minorului sau interzisului.

Minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă pot face acte de partaj cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, cu avizul consiliului de familie și cu autorizarea instanței de tutelă.

Conform art. 150 alin. 1 Cod civil, „Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special.” Dacă sunt mai mulți incapabili cu interese contrare, pentru fiecare se va numi un curator.

Pentru partajul folosinței bunurilor indivize, părțile nu trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină, fiind suficient să aibă, respectiv să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru încheierea actelor de administrare a patrimoniului.

Obiectul partajului îl constituie, în principiu, numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale ale defunctului transmise asupra moștenitorilor. Creanțele defunctului precum și pasivul succesoral se divid între moștenitorii universali și cu titlu universal proporțional cu partea succesorală ce revine fiecăruia.

Drepturile reale asupra bunurilor din patrimoniul succesoral se dobândesc de către moștenitori în stare de indiviziune, în cote-părți ideale corespunzătoare drepturilor succesorale ale fiecăruia, urmând ca drepturile reale exclusive asupra bunurilor din moștenire să fie stabilite prin partaj, dacă defunctul nu a făcut un partaj de ascendent.

Prin urmare, obiectul partajului îl constituie, în principiu, numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale ale defunctului transmise asupra moștenitorilor. Această regulă cunoaște două excepții:

a. bunuri existente în patrimoniul succesoral nesupuse partajului, cum sunt:

            – bunurile individual determinate care formează obiectul unor legate cu titlu particular. Acestea se dobândesc de către legatar de la data deschiderii moștenirii și nu formează obiectul partajului. Numai dacă legatul ar avea ca obiect o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat, legatarul ar urma să participe, în calitate de coindivizar, la partaj. Dacă însă legatul are ca obiect un dezmembrământ al proprietății, bunul va forma obiectul partajului numai sub raportul proprietății dezmembrate.

            – bunurile care, prin destinația sau prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi partajate, cum sunt:

                        – amintirile de familie care pot fi partajate numai prin partaj voluntar;

– servituțile și părțile comune din imobilele destinate folosinței în comun și care fac obiectul dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă;

– dreptul real de folosință asupra locurilor de înmormântare și lucrărilor funerare.

b. bunurile care fac obiectul partajului, deși nu au existat în masa succesorală la data deschiderii moștenirii, astfel:

            – bunurile care sunt aduse la masa succesorală ca efect al reducțiunii liberalităților excesive sau ca efect al raportului donațiilor;

            – bunurile care intră în masa succesorală în temeiul subrogației reale cu titlu universal (prețul obținut din vânzarea unui bun succesoral care nu este partajabil în natură sau despăgubirile plătite pentru distrugerea unui bun succesoral de către un terț);

            – bunurile asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate al defunctului în condițiile legilor de restituire;

            – fructele naturale, civile și industriale produse de bunurile succesorale după data deschiderii moștenirii. Conform art. 638 Cod civil, „Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun însuşite de un coproprietar fac parte din masa partajabilă cât timp ele nu au fost consumate ori înstrăinate sau nu au pierit şi pot fi identificate distinct. În caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despăgubiri, cu excepţia cazului în care fructele au pierit în mod fortuit. Dreptul la acţiunea în despăgubiri este supus prescripţiei, potrivit dreptului comun. Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun însuşite de un coproprietar este supus prescripţiei de 3 ani, potrivit dreptului comun.”