Contestația la executarea silită
Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia părţile implicate în procedura de executare, precum şi terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită.
Contestaţia la executare poate fi folosită în cazul contestării executării silite în întregul ei, a încheierilor executorului judecătoresc, a unui act de executare; în cazul refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare; pentru împărţirea bunurilor proprietate comună.
În toate aceste situaţii vorbim despre contestaţia la executare propriu-zisă.
Există şi contestaţia la titlu, care se utilizează pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv contestaţia împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită ori de a îndeplini un act de executare.
Prin contestaţia la executare propriu-zisă se invocă neregularităţi referitoare la: lipsa titlului executoriu; lipsa încheierii de încuviinţare a executării silite; necompetenţa executorului judecătoresc; nerespectarea formelor de încunoştinţare a debitorului; executarea unor bunuri care nu sunt supuse urmăririi silite; nerespectarea prevederilor legale privitoare la stabilirea cheltuielilor de executare, la fixarea preţului de vânzare a bunului la licitaţie publică, la distribuirea sumelor realizate prin executare silită; lipsa publicaţiilor de vânzare.
Tot pe calea contestaţiei executării silite poate fi invocată: prescripţia dreptului de a cere executarea silită; perimarea executării silite; executarea obligaţiei; încetarea executării silite; greşita actualizare a creanţei de către executorul judecătoresc; executarea silită pentru o sumă mai mare decât cea menţionată în titlul executoriu; poate fi solicitată reducerea cheltuielilor de executare.
Contestaţia se promovează de persoana interesată sau vătămată prin executare, aceasta fiind, de regulă, creditorul sau debitorul.
Dacă prin executarea silită se solicită urmărirea bunurilor mobile sau imobile ori predarea silită a unor bunuri mobile sau imobile, contestaţia se poate introduce şi de către terţul care pretinde un drept de proprietate asupra bunului sau un alt drept real.
În vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, contestaţia poate fi promovată şi de către procuror.
Contestaţia la executare se adresează instanţei de executare.
Atunci când este urmărit silit un imobil, fructele sau veniturile acestuia, când se solicită predarea silită a unui imobil, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia poate fi adresată şi judecătoriei de la locul situării imobilului.
Când prin lege nu se prevede un anumit termen, contestaţia trebuie formulată în 15 zile de la data când:
1. contestatorul a cunoscut actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi; dacă poprirea este înfiinţată asupra salariului sau altor venituri periodice, termenul începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri;
3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori a cunoscut actul de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Contestaţia la executare este supusă plăţii taxei judiciare de timbru, determinată, potrivit OUG nr. 80/2013, la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, fără ca taxa să poată depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată.
Când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.
Atunci când prin contestaţia la executare silită se invocă şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte la valoarea obiectului litigiului astfel:
a) până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
b) între 501 lei şi 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
c) între 5.001 lei şi 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
d) între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
e) între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.105 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
f) peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
Hotărârea pronunţată în contestaţia la executare poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Prin excepţie, hotărârea prin care se soluţionează contestaţia terţului este supusă apelului şi recursului.
Dacă instanţa admite contestaţia la executare propriuzisă va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării silite înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.
În ipoteza în care se desfiinţează titlul executoriu sau executarea silită însăşi, partea interesată are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, care presupune restituirea de către creditor debitorului a tot ceea ce a primit prin executarea silită. Aceasta presupune fie restituirea de către creditor a bunurilor debitorului primite prin executare silită dacă acestea există, fie restituirea sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, în cazul vânzării bunurilor mobile.
Restituirea nu se poate dispune dacă prin aceasta sunt afectate drepturile unei terţe persoane de bună-credinţă.
Buna-credinţă se prezumă, debitorul fiind cel care trebuie să probeze reaua-credinţă a terţului, adică a faptului că deşi terţul cunoştea că executarea silită este nelegală totuşi a dobândit bunul.
În cazul în care terţa persoană care a dobândit bunul este de bună-credinţă, aceasta păstrează bunul, iar debitorul poate introduce o acţiune în despăgubiri împotriva creditorului şi a executorului judecătoresc pentru plata contravalorii bunului care nu se mai poate restitui.
În cazul vânzării bunului la licitaţie publică, vânzarea nu se poate desfiinţa atunci când persoana care a adjudecat bunul a achitat preţul şi nu s-a dovedit nicio fraudă din partea acesteia.
Restabilirea situaţiei anterioare are loc la cererea persoanei interesate, cerere formulată fie în cadrul contestaţiei la executare, fie pe calea unei cereri separate adresate instanţei de executare, formulată de către debitor împotriva creditorului şi nu a executorului judecătoresc. În cazul restituirii bunurilor imobile, calitatea de pârât o va avea şi persoana care deţine bunul.
Cererile de întoarcere a executării silite se timbrează cu 50 lei dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5.000 lei şi cu 300 lei dacă cererea depăşeşte 5.000 lei.
Cheltuielile de executare pentru actele efectuate până la momentul anulării executării silite se suportă de către creditor.
