Despre adopția copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv

Adopția este un demers legal, prin care se reglementează din punct de vedere juridic legătura de filiație între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 273/2004, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) adoptat – persoana care a fost sau urmează să fie adoptată, în condiţiile prezentei legi;

b) adoptator – persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;

c) adopţie internă – adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România;

d) adopţie internaţională – adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului;

e) atestat – documentul eliberat, în condiţiile prezentei legi, care certifică existenţa abilităţilor parentale ale solicitantului, precum şi îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului; 

Pot adopta atât familiile (persoane căsătorite între ele – soţ şi soţie) cât şi persoana singură (necăsătorită) care obţin/e atestatul de familie/persoană aptă să adopte.

Nu poate adopta: potrivit art. 459 Cod civil, “Persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta”. Totodata nu poate adopta persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri, si la fel, nu poate adopta, persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti.

Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevazute mai sus.

De obicei, două persoane pot adopta împreună, simultan sau succesiv, un copil, atunci când acestea sunt soț și soție.

Principiul fundamental al adopției este acela al interesului superior al copilului. Această procedură distinctă de adopție este întemeiată pe relaţiile ce se dezvoltă între copil şi soţul părintelui său biologic, pe afecţiunea reciprocă dintre aceştia, pe dorinţa de a i se conferi copilului un mediu securizant.

Cererea de încuviințare a adopției poate fi introdusă direct de către adoptator în cazul adopției copilului.

Cererea de încuviințare a adopției este însoțită de următoarele acte conform art. 48 din Legea nr. 273/2004:

• certificatul de naștere al copilului, în copie legalizată;
• certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unități publice nominalizate de către direcția de sănătate publică;
• raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în vederea exprimării consimțământului;
• certificatele de naștere ale adoptatorului sau ale soțului și soției din familia adoptatoare, în copie legalizată;
• certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soților din familia adoptatoare, în copie legalizată;
• cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
• certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
• raportul de consiliere și informare a părinților firești în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc;
• documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiației față de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopției copilului de către soția părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum și în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoașterea de către tată sau care consfințește învoiala părților, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
• declarația notarială pe propria răspundere, prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. c).

Judecarea cererilor de încuviințare a adopției copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv se face cu chemarea în fața instanței (Tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul copilul) a adoptatorului și a părintelui firesc al adoptatului.