Modul de reducțiune a liberalităților excesive: donații și legate.

Potrivit dispozițiilor art. 1094 alin. (1) Cod civil, ”Reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesaţi”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, ”În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune”. De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, ”În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia”.

Astfel, potrivit art. 1.092 Cod Civil, ”Liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii la cerere”, iar potrivit art. 1093 Cod civil, ”Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.”

a) Reducțiunea prin bună învoială

Conform prevederilor art. 1.094 alin. (1) Cod civil, atunci când persoanele interesate se înțeleg, reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesați printr-un înscris încheiat în fața notarului public.

La această concluzie ne trimite și art. 113 alin. (3) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, care prevede că: „Notarul public, având acordul tuturor moștenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităților, până la limitele prevăzute de lege”.

De asemenea, reducțiunea liberalităților se poate realiza și pe calea împărțirii bunurilor prin bună învoială, conform prevederilor art. 112 alin. (3) și art. 113 din Legea nr. 36/1995.

Notarul public va putea proceda în cadrul procedurii succesorale notariale și la reducțiunea unei (unor) donații care încalcă rezerva succesorală atunci când donatar este unul dintre moștenitori.

În ipoteza în care donatar este un terț, reducțiunea prin bună învoială se poate realiza prin încheierea unei tranzacții,  prin care părțile previn un litigiu.

Legea notarilor publici și a activiății notariale 36/1995 cu modificările și completările ulterioare, prevede că în succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale, încheiere ce are forţa probantă a înscrisului autentic şi va cuprinde următoarele elemente: semnăturile moştenitorilor prin care atestă veridicitatea celor consemnate în încheiere, acceptarea moştenirii, solicitări privind raportarea donaţiilor, reducţiunea liberalităţilor excesive, acordul realizării acestora, precum şi eliberarea certificatului de moştenitor.

b) Reducțiunea pe cale judecătorească

În cazul în care moștenitorii rezervatari nu se înțeleg cu privire la reducțiunea liberalităților excesive, rezolvarea problemelor litigioase urmează a se face pe cale judecătorească, potrivit prevederilor art. 108 din Legea nr. 36/1995 și prevederilor art. 1094 alin. (2) Cod civil.

Aceștia pot cere reducțiunea fie prin intentarea acțiunii în reducțiune, atunci când bunurile care constituie obiectul liberalității excesive se află în posesia celor gratificați, fie prin invocarea excepției de reducțiune, atunci când bunurile care constituie obiectul liberalității excesive se află în posesia moștenitorului rezervatar.

Reducțiunea nu operează de drept, ci trebuie să fie invocată.

Din punct de vedere procedural, este necesar să deosebim după cum obiectul liberalităţii excesive se află în posesia beneficiarului sau în posesia moştenitorilor rezervatari, astfel:

1. Dacă bunurile ce fac obiectul liberalităţii supuse reducţiunii se află în posesia celor gratificaţi (situația bunurilor donate şi, în mod excepţional, în cazul legatelor când bunurile au ajuns în posesia legatarului):

– persoanele îndreptăţite urmează să solicite reducţiunea prin cererea adresată instanţei, numită acţiune în reducţiune, aceasta fiind o acțiune acţiune patrimonială personală (nu reală), concluzia fiind că moştenitorul rezervatar nu poate urmări bunurile ce au făcut obiectul liberalităţilor excesive (a bunurilor donate) aflate în mâinile terţilor subdobânditori (reducţiunea se va realiza prin echivalent);

– acţiunea în reducţiune este o acţiune divizibilă; în cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai rezervatarului care a cerut reducţiunea;

– acţiunea în reducţiune, fiind o acţiune personală şi patrimonială, este prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani, care începe să curgă de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţii, iar în cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de către moştenitorii rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa liberalităților şi caracterul lor excesiv.

2. Dacă bunurile ce fac obiectul liberalităţii excesive se află în posesia moştenitorului rezervatar:

– beneficiarul liberalităţii urmează să-şi valorifice dreptul pretins pe cale de acţiune în predarea legatului, petiţie de ereditate, acţiune de partaj etc, – se întâmplă, de regulă, în cazul legatelor, dar şi în cazul donaţiilor ale căror obiecte nu s-au predat încă donatarilor şi care refuză să le predea;

– moştenitorul rezervatar se va apăra cerând respingerea acţiunii sau admiterea ei doar în parte, invocând reducţiunea pe cale de excepţie.

Reducţiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz, desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale, astfel:

• întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură;
• reducţiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea moştenirii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şi atunci când bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului.

Când donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depăşeşte cotitatea disponibilă.

Dacă donatarul este un succesibil, acesta are obligaţia de raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai puţin sau prin echivalent bănesc.

În cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părţii din bun care depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptăţiţi au cerut reducţiunea.