Numirea unui curator special pentru asistarea minorilor în cazul dezbaterii unei moșteniri în fața instanței de judecată
Potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) Cod civil, ”Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu autorizarea instanței de tutelă. Încuviințarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului”, iar potrivit alin. (3), ”Cu toate acestea, persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singură acte de conservare, acte de administrare care nu o prejudiciază, acte de acceptare a unei moşteniri sau de acceptare a unor liberalităţi fără sarcini, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor. Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile”.
De asemenea, art. 145 Cod civil prevede că: ”(1) Instanța de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. (2) Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condițiile de încheiere a actului”.
Potrivit art. 146 alin. (1) și (2) Cod civil, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviințarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanței de tutelă și cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât și avizul consiliului de familie.
Totodată, conform art. 501 alin. (1) Cod civil, „Părinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz”, iar conform art. 502 alin. (1) Cod civil, ”Drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.”
În cazul dezbaterii unei moșteniri în care, ca moștenitori, au rămas unul dintre părinți (soțul supraviețuitor) și unul sau mai mulți copii, desi părintele supraviețuitor are îndatorirea de a-I (a-i) asista pe acesta (aceștia) cu ocazia încheierii actelor juridice, din jurisprudență rezultă că între reprezentantul legal și minori, toți în calitate de moștenitori ai defunctului, există contrarietate de interese, fiind astfel necesară numirea unui curator special pentru a îi asista pe minori în vederea în dezbaterii succesiunii defunctului, respectiv pentru asistarea și reprezentarea acestora în vederea acceptării succesiunii defunctului și lichidarea regimului matrimonial.
Deși teoretic interesele minorilor și ale părintelui, în calitate de soț supraviețuitor, ar trebui să fie convergente, reținându-se contextul în care împreună au calitatea de moștenitori ai defunctului, asistarea minorilor de către un curator special nu poate decât a le profita acestora.
Astfel, pentru încheierea în mod valabil a unui certificat de moștenitor de către un minor, este nevoie de autorizarea instanței de tutelă, în vederea ocrotirii drepturilor minorilor cu capacitate de exercițiu restrânsă sau fără capacitate de exercițiu, actele de acceptare a moștenirii și de lichidare a regimului matrimonial neputând fi încheiate de către aceștia decât cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal și cu autorizarea instanței de tutelă.
În conformitate cu prevederile art. 502 Cod civil, legislația în vigoare a prevăzut posibilitatea numirii unui curator pentru minori, în situațiile prevăzute de art. 150 Cod civil, adică în situația în care între minori și tutore (sau părinte) există interese contrare sau când acesta din urmă, din cauza bolii sau din alte motive, este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorilor pe care îi reprezintă sau îi asistă.
Conform art. 180 alin. (1) Cod civil „Poate fi numită curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exercițiu și care este în măsură să îndeplinească această sarcină”, iar art. 182 din același act normativ reglementează procedura de instituire a curatorului: ”(1) Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soțului său, a rudelor sau a celor prevăzuți la art. 111. (2) Curatela nu se poate institui decât cu consimțământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimțământul nu poate fi dat. (3) Numirea curatorului se face de instanța de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului și se afișează la sediul instanței de tutelă, precum și la primăria de la domiciliul celui reprezentat”.
Potrivit art. 144 alin. 2 Cod Civil, ”Tutorele nu poate fără autorizarea instanței de tutelă să facă acte de înstrăinare, împărțeală, ipotecare sau grevare cu alte sarcini reale ale bunului minorului sau să renunțe la drepturile sale patrimoniale”.
Din coroborarea acestor dispoziții, rezultă că, ori de câte ori se ivesc interese contrare între minori și părinți, se va numi un curator special.
Noţiunea de interese contrare cuprinde nu numai pe acelea care au dat naştere unui conflict, ci şi acele interese concurente care sunt susceptibile de a intra în conflict.
Bunăoară, atunci când la moștenirea părintelui decedat vin copiii minori în concurs cu părintele supraviețuitor, atât minorii cât și părintele au fiecare un interes propriu care ar putea intra în conflict cu interesul celuilalt.
Din jurisprudență rezultă faptul că, dacă în majoritatea cazurilor părintele supraviețuitor susține corect interesele minorilor, nu trebuie neglijată eventualitatea în care părintele ar acționa în propriul său interes și în dezavantajul minorilor (profitând de lipsa de experiență a copilului, datorită minorității). Pentru un astfel de motiv legea prevede necesitatea numirii unui curator special.
