Ocrotirea interzisului judecătoresc

Ocrotirea interzisului judecătoresc este reglemntată în Codul civil în articolele 164-177.

Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească (art. 164 Cod civil).

Interdicția judecătorească este o măsură care se ia de instanța de judecată cu privire la persoana lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienației sau debilității mintale și care constă în lipsirea de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei.

În acest scop se poate constitui un Consiliu de familie, unde vor fi aplicabile regulile referitoare la Consiliul de familie din cazul minorului (vezi articolul precedent).

Prin alienație și debilitate mintală se înțelege o boală psihică sau un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor sale civile.

Minorul alienat sau debil mintal poate fi pus sub interdicție judecătorească după împlinirea vârstei de 14 ani. Persoanele vârstnice care din cauza bătrâneții și bolii își pierd temporar discernământul sau cele care sunt lipsite (temporar) de discernământ din cauza toxicomaniei, alcoolismului sau a altor cauze, nu pot fi puse sub interdicție judecătorească.

Condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie pusă sub interdicție sunt:

1. persoana fizică în cauză să fie lipsită de discernământ.

2. lipsa de discernământ să fie provocată de alienație sau debilitate mintală.

3. lipsa de discernământ să nu lase persoana să își protejeze interesele.

Persoanele care pot cere punerea sub interdicție sunt:

1. persoanele apropiate acestuia, precum și administratorii și locatarii casei în care acesta locuiește;

2. serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, cu prilejul înregistrării morții unei persoane, precum și notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;

3. Instanțele judecătorești;

4. organele administrației publice locale, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană.

Orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub interdicție judecătorească.

În ceea ce privește procedura de punere sub interdicție, după primirea cererii de chemare în judecată, instanța de judecată va transmite dosarul către Parchetul din circumscripția domiciliului persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.

În această etapă se va dispune emiterea unei adrese către Institutul Național de Medicină Legală în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice pentru constatarea afecțiunilor de care se pretinde că suferă persoana a cărei interdicție se solicită, precum și emiterea unei adrese către Primăria în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei respective în vederea efectuării unei anchete sociale la domiciliul acesteia. Apoi se va numi un curator special pe întreaga perioadă a desfășurării procedurii de punere sub interdicție până la numirea tutorelui, în caz de nevoie, pentru îngrijirea și reprezentarea celui a cărui interdicție a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor acestuia.

După parcurgerea acestor proceduri, dosarul va fi înapoiat instanței de judecată spre soluționare. În fața instanței se va proceda la ascultarea persoanei care solicita a fi numită tutore și a persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție (dacă va fi posibil; dacă nu, instanța se va deplasa la locul unde se află persoana respective: domiciliu, spital, cămin de bătrâni, etc.).

După ce se primesc rezultatele cercetării efectuate de procuror, avizul comisiei de medici specialiști ori al medicului curant, președintele instanței va cita părțile.

În proces, prezența și concluziile procurorului sunt obligatorii. De asemenea, se va lua și interogatoriul persoanei fizice a cărei punere sub interdicție a fost solicitată. De altfel, dispozițiile art. 170 din Noul Cod Civil arata ca “prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de tutelă numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească. Dispoziţiile art. 114-120 se aplică în mod corespunzător.”

Interdicția va înceta prin ridicare de către instanța judecătorească atunci când au încetat cauzele care au produs-o, respectându-se principiul simetriei de formă. De asemenea interdicția se ridică și prin moartea interzisului. Cererea o poate introduce cel care a fost pus sub interdicție, tutorele sau oricare din persoanele ori instituțiile îndreptățite. Hotărârea de ridicare a interdicției își va produce efecte de la data rămânerii ei definitive.