Polițele RCA, despăgubiri acordate. Excepții când despăgubirile nu se acordă

În România, regimul asigurărilor RCA este reglementat de Legea nr. 132/2017 și de Norma nr. 22/2017 a Autorității de Supraveghere Financiară, norme care transpun în dreptul intern Directiva Consiliului Europei nr. 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi.

Asigurarea de Răspundere Civilă Auto (RCA) acoperă daunele materiale și morale cauzate terților, inclusiv cheltuielile rezultate din accidente cu victime ”colaterale”. Astfel, asigurarea va acoperi pagubele produse indirect în urma unui accident asupra unor construcții, bunuri sau animale, mai exact pagubele provocate unor persoane sau bunuri implicate indirect într-un eventual accident.

Cu privire la daunele acoperite menționate mai sus, există și câteva excepții în care acoperirea daunelor nu se va putea face, cum sunt: situațiile în care prejudiciul este auto-provocat, când vehiculul răspunzător pentru accident aparține aceleiași persoane care a suferit daunele, dacă bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor, dacă vehicul asigurat este furat ori dacă accidentul poate fi asociat unor activități profesionale.

În absența acestei asigurări, persoana afectată în accident poate solicita daune materiale, vătămări corporale și daune morale semnificative de la persoana vinovată printr-o acțiune în instanță.

Astfel, orice prejudiciu cauzat terților de un conducător auto prin intermediul unui vehicul care are angajată răspunderea civilă delictuală se acoperă din asigurarea RCA. În cazul prejudiciilor foarte mari, asigurarea RCA acoperă doar partea din prejudiciu care se încadrează în limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului.

Share your thoughts