Principiul irevocabilității donațiilor
Donațiile, ca liberalități între vii, sunt, prin esența lor, irevocabile. Astfel, potrivit art. 1015 alin. 1 Cod civil, „Donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa.”
Potrivit principiului pacta sunt servanda, odată încheiat, contractul are forță obligatorie între părțile contractante, neputând fi desființat sau modificat prin voința uneia dintre părți (irevocabilitate de gradul I).
Irevocabilitatea în materie de donații privește nu numai efectele contractului, ci însăși esența lui, fiind o condiție de validitate a contractului (irevocabilitate de gradul II).
Principiul irevocabilităţii este reglementat în mod expres în cazul contractului de donaţie, fiind fundamental în materia liberalităţii între vii. Donaţia odată acceptată sau de îndată ce tradiţiunea s-a efectuat, donatorul nu mai are posibilitatea să revină asupra consimţământului său în scopul de a revoca liberalitatea.
Transmisiunea proprietăţii este definitivă şi pentru a desfiinţa contractul de donaţie este necesară voinţa simultană a ambelor părţi, adică mutuus dissensus. Această regulă este însă generală şi se aplică nu numai contractelor de donaţie, ci tuturor contractelor bilaterale.
Orice clauze sau condiții a căror îndeplinire atârnă de voința donatorului sunt incompatibile cu esența donației, atrăgând nulitatea absolută a acesteia.
Sancțiunea nulității lovește contractul de donație în întregime, iar nu numai clauza incompatibilă cu clauza irevocabilității.
De la principiul irevocabilităţii, legiuitorul a prevăzut o excepţie, şi anume revocabilitatea donaţiilor dintre soţi pe perioada căsătoriei, conform art. 1031 Cod civil, care prevede că, „Orice donaţie încheiată între soţi este revocabilă numai în timpul căsătoriei.”.
Irevocabilitatea donației este determinată de mai multe interese: ocrotirea donatorului și a familiei sale, garantarea titlului de proprietate dobândit de donatar și ocrotirea terților care intră în raporturi juridice cu donatorul proprietar. Părțile nu pot introduce în contractul de donație clauze prin care s-ar contraveni principiului irevocabilității. Acestea, conform art. 1015 alin. 2 lit. a Cod civil, sunt:
- condiții pur potestative;
- plata datoriilor viitoare nedeterminate;
- dreptul de a dispune de bunul donat;
- dreptul de denunțare unilaterală a contractului.
- condiții pur potestative;
Potrivit art. 1015 alin. 2 Cod civil, „Este lovită de nulitate absolută donaţia care este afectată de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului.” (”îți donez dacă voi vrea”)
Obligaţia contractată sub condiţie suspensivă, care depinde exclusiv de voinţa debitorului, nu produce niciun efect, fiind o condiţie pur potestativă, în conformitate cu prevederile art. 1403 Cod civil.
De asemenea, este lovită de nulitate absolută şi donaţia afectată de o condiţie potestativă simplă, care presupune un eveniment pe care donatorul poate să îl realizeze.
În schimb, este valabilă donaţia afectată de o condiţie potestativă mixtă, care presupune un eveniment a cărui realizare depinde de ambele părţi contractante sau de o terţă persoană faţă de contract. Donaţia este valabilă chiar dacă este afectată de un termen, deoarece termenul nu suspendă formarea obligaţiei, ci numai executarea ei.
- plata datoriilor viitoare nedeterminate;
Legea declară nulă donația care obligă donatarul să plătească datoriile pe care donatorul le-ar contracta în viitor și a căror valoare maximă nu a fost specificată prin actul de donație.
Prin menţionarea acestei clauze, constând în obligarea donatarului de a plăti datoriile contractate de către donator, s-ar încălca principiul irevocabilităţii, deoarece dispunătorul ar avea dreptul de a reduce liberalitatea contractând datorii care să depăşească valoarea acesteia.
Donatorul poate impune donatarului, în mod expres, tacit sau implicit, plata datoriilor prezente, care existau în patrimoniul donatorului la data încheierii contractului de donaţie. Pe cale de consecinţă, este valabilă clauza prin care se stipulează ca donatarul să plătească numai datoriile având o dată certă anterioară încheierii contractului de donaţie.
De asemenea, donatorul poate impune donatarului chiar plata unor datorii viitoare, dacă ele sunt determinate prin actul de donaţie.
În doctrină, s-a statuat că este valabilă clauza prin care donatorul îl obligă pe donatar la suportarea cheltuielilor de înmormântare sau la plata pensiei alimentare.
- dreptul a dispune de bunul donat;
În cazul în care donatorul și-a rezervat dreptul de a dispune de bunul donat, donația este nulă, întrucât donatarul s-ar afla la discreția donatorului, care ar putea oricând dispune de bun. Astfel, contractul de donaţie este lovit de nulitate absolută în întregul său, dacă donatorul şi-a rezervat dreptul de a înstrăina numai ceea ce crede de cuviinţă, deoarece în această situaţie ar putea înstrăina toate bunurile dăruite sau numai o parte din ele, lipsind de efecte juridice contractul de donaţie.
Dacă rezerva dreptului de a dispune vizează numai un anumit bun sau o sumă din bunurile dăruite, donația va fi nulă numai cu privire la acel bun sau sumă, chiar dacă donatorul moare fără a fi dispus de ele. În consecință, acel bun sau sumă se vor transmite moștenitorilor donatorului, întrucât nu au ieșit din patrimoniul acestuia.
Nulitatea totală sau parţială a contractului de donaţie intervine chiar dacă donatorul nu şi-a exercitat dreptul de a dispune pentru viitor de bunurile donate.
Pentru ca rezerva stipulată de către donator să determine nulitatea absolută a contractului de donaţie, este necesar ca dreptul donatorului să depindă în mod exclusiv de voinţa acestuia, şi nu de o împrejurare care nu ar sta în putinţa lui de a o realiza.
După încheierea donaţiei, donatorul poate solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie în totalitate sau numai în întregime în privinţa bunurilor faţă de care şi-a rezervat dreptul de a dispune sau poate refuza predarea bunurilor. De asemenea, donatorul poate înstrăina în mod valabil bunurile respective în timpul vieţii sale.
- dreptul de denunțare unilaterală a contractului.
Clauza prin care donatorul îşi rezervă dreptul de a denunţa unilateral contractul de donaţie reprezintă o condiţie pur potestativă.
Prin dispoziţiile art. 1015, noul Cod civil prevede alte două clauze prohibite:
a. clauza prin care donatorul îl obligă pe donatar să conserve bunul liberalităţii şi să îl transmită unui terţ desemnat tot de dispunător (substituţia fideicomisară prevăzută de art. 993 Cod civil);
b. clauza prin care donatarul „este obligat să nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea condiţiilor sau a sarcinilor” impuse în contract.
Sunt compatibile cu principiul irevocabilității următoarele clauze:
a. condițiile cauzale și mixte;
Condiția cauzală este condiția care depinde exclusiv de hazard, iar condiția mixtă depinde de voința uneia dintre părți și de voința altei persoane. O donație făcută soților sub condiția rezolutorie a divorțului este valabilă, iar îndeplinirea condiției va atrage revocarea donației.
b. termenul;
Donația poate fi cu termen, pentru că termenul, ca modalitate a actului juridic, nu afectează valabilitatea dreptului transmis, ci numai exercițiul acestui drept.
c. plata datoriilor prezente și viitoare, dacă acestea sunt specificate în actul de donație;
d. clauza de reîntoarcere a bunurilor donate dacă donatarul moare înaintea donatorului, chiar dacă are descendenți, sau pentru cazul de deces al donatarului și al descendenților lui.
În cazul în care donația are ca obiect bunuri supuse unor formalități de publicitate, atât dreptul donatarului cât și dreptul de întoarcere sunt supuse acestor formalități.
Fiind o condiție rezolutorie, ea trebuie stipulată expres, neputând fi prezumată sau dedusă din anumite îmrejurări.
e. donația cu rezerva uzufructului sau a dreptului de abitație, în favoarea donatorului sau a unui terț, este permisă, obiectul contractului de donație fiind, în acest caz, nuda proprietate care se donează în mod irevocabil.
