Procedura de asigurare a dovezilor
Procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, urgentă, cu un scop limitat, respectiv acela de conservare a unor dovezi necesare față de care există riscul ca acestea să dispară, să se modifice sau să fie greu de administrat în viitor.
Opţiunea legiuitorului cu privire la această procedură este de a institui posibilitatea părţilor de a conserva probe aflate în pericol de a dispărea ori de a fi dificil de administrat în viitor, acesta având deplina competenţă constituţională de a stabili, în funcţie de anumite exigenţe legate de o bună administrare a justiţiei, condiţiile cererii de asigurare de dovezi.
Astfel, conform prevederilor art. 359 alin. (1) Cod procedură civilă, ”Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe.”
Procedura de asigurare a dovezilor poate fi folosită:
– pe cale principală = înainte de a exista un proces;
– pe cale incidentală = în timpul judecății unui process, care nu a ajuns în etapa administrării probelor.
Situații în care poate fi folosită această procedură:
– necesitatea audierii unui martor a cărui stare de sănătate face imposibilă audierea sa în viitor;
– necesitatea mărturiei unei persoane care urmează să părăsească țara;
– constatarea părerii unui expert asupra unei inundații a unui imobil cu stabilirea cauzelor acesteia care a condus la degradarea bunului dar ale cărei urme proprietarul dorește să le înlăture pentru a putea aduce bunul în condiții proprii de locuit, acesta neputând aștepta desfășurarea procesului de despăgubire avut în vedere;
– constatarea părerii unui expert asupra unor distrugeri în ipoteza unui contract de închiriere, la încetarea căruia chiriașul părăsește imobilul adus în stare de degradare din culpa sa, dar ale căror urme proprietarul dorește să le înlature pentru a putea reînchiria imobilul, acesta neputând aștepta desfășurarea procesului de despăgubire avut în vedere.
Prin această procedură pot fi administrate oricare dintre mijloacele de probă prevăzute de lege.
Condiția fundamentală pentru a putea uza de aceasta procedură este dată de existența și dovada pericolului dispariției probei sau greutatea administrării sale în viitor. Întrunirea condiției este lăsatăa la aprecierea instanței care va ține seama de împrejurările speței de la caz la caz.
Asigurarea probelor solicitată pe cale principală (înainte de a exista un proces), este de competența judecătoriei în raza căreia se află imobilul, martorul sau obiectul constatării.
Competența aparține judecătoriei chiar și în cazurile în care cererea asupra pretențiilor ce vor fi deduse judecății ar fi în competența de primă instanță a Tribunalului sau a Curții de apel, întrucât această dispoziție a legii reprezintă o normă specială în materie de competență.
Asigurarea probelor solicitată pe cale incidentală (în timpul judecății unui proces care nu a ajuns în etapa administrării probelor), este de competența instanței care judecă procesul în prima instanță.
Cererea formulată pe cale incidentală va fi soluționată de instanța care judecă procesul în primă instanță, chiar dacă procesul s-ar afla în apel sau recurs.
Cererea pentru asigurarea probei va cuprinde, pe lângă elementele necesare oricărei cereri adresate instanței, și elementele specifice acestei materii, respectiv: proba a cărei administrare se pretinde, faptele care se vor a fi dovedite, motivele care fac necesară conservarea acesteia.
La primirea cererii, instanța va dispune citarea părților și va comunica părții adverse un exemplar al cererii. Partea adversă nu este obligată sa formuleze întâmpinare.
În caz de pericol de întârziere, după împrejurările cauzei, instanța va putea încuviința cererea și fără citarea părților.
Asupra cererii de asigurare de dovezi, instanța se va pronunța prin încheiere.
Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie și nu este supusă niciunei căi de atac.
Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a decis că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de asigurare se justifică şi prin faptul că soluţionarea cererii în procedura asigurării probelor nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părţi, ci vizează doar conservarea şi pregătirea unei probe în cazul apariţiei unui proces ulterior, proba administrată pe calea asigurării de dovezi urmând a fi apreciată de instanţa ce judecă litigiul pe fond.
Încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Administrarea probei se va constata printr-o încheiere distinctă de încheierea prin care s-a soluționat cererea de asigurare de dovezi și nu este supusă niciunei căi de atac.
Proba asigurată în cadrul acestei proceduri special, va putea fi folosită în procesul asupra fondului cauzei.
Dovezile administrate pe calea acestei proceduri speciale au aceeași putere doveditoare ca și în cazul în care s-ar fi administrat în cursul judecății, instanța urmând a le aprecia la egalitate cu celelalte probe.
În ipoteza în care este posibil, instanța care va judeca pricina în fond, poate dispune, în virtutea rolului ei activ, o readministrare a probelor care au făcut obiectul procedurii de asigurare a dovezilor.
