Răspunderea pentru fapta altuia. Răspunderea pentru fapta minorului sau a persoanei care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială

Conform prevederilor art. 1372 Cod civil, ”(1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane. (2) Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie. (3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.”

Într-o accepţiune extinsă, răspunderea civilă constă în obligaţia stabilită de lege în sarcina unei persoane, de a repara prejudiciul suferit de o altă persoană2. În termeni mai tehnici, răspunderea civilă se traduce printr-o datorie de reparaţie care îi incumbă autorului în profitul victimei. Această reparaţie constă cel mai frecvent în alocarea de daune-interese, ea luând mai rar, din raţiuni de ordin practic, forma unei reparaţii în natură.

În cazul săvârșirii de către un minor cu vârsta de până în 14 ani a unei infracțiuni, art. 113 Cod penal stabilește că un minor nu va răspunde penal, în două ipoteze:

a. dacă nu a împlinit 14 ani, nu va răspunde penal în nicio situație;

b. dacă are între 14 și 16 ani, va răspunde penal doar dacă a săvârșit fapta cu discernământ.

După vârsta de 16 ani, minorul va răspunde penal la fel ca un adult. Bineînțeles, acest lucru nu înseamnă că, în ipoteza comiterii unei fapte penale și a determinării acestei fapte ca fiind infracțiune, pedeapsa aplicată va fi aplicată conform prevederilor art. 74 Cod penal, prin criteriile de individualizare a pedepsei, cu privire și la vârsta infractorului.

Din punct de vedere a răspunderii penale, nimeni nu va răspunde pentru fapta minorului, dacă acesta a acționat singur și neasistat sau nedeterminat de altcineva. Acest lucru se datorează faptului că nimeni nu poate răspunde penal decât pentru fapta sa proprie.

În ipoteza contrară, minorul nu va răspunde penal, într-adevăr, însă cel care asistă sau determină comiterea faptei penale, de către minor, va răspunde pentru fapta sa infracțională (fie în calitate de complice, fie în calitate de instigator sau chiar de coautor), aspect cunoscut ca participație improprie.

Dar, având în vedere că un minor sub 14 ani nu poate răspunde dpdv penal conform celor menționate mai sus, poate răspunde pe cale civilă. Mai exact, aici e vorba de răspundere civilă delictuală. Adică acea răspundere care presupune reparația unui prejudiciu produs altei persoane, din cauza comiterii unei fapte ilegale (nu contează dacă acea faptă e prevăzută de legea penală sau nu, singura condiție, în acest punct, este ca fapta să fie contrară unui act normativ).

În asemenea ipoteze, victima unei infracțiuni săvârșită de către un minor sub 14 ani se va putea îndrepta direct împotriva părinților minorului, conform prevederilor art. 1372 Cod civil.

În esență, prevederea menționată mai sus stabilește că va răspunde pentru prejudiciul cauzat de minor cel care este obligat să îl supravegheze, în temeiul legii, adică părintele, în situația de mai sus.

În teorie, părintele ar putea să nu răspundă, „dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă”, probând că „fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești”.

De asemenea, în dreptul civil, ar putea răspunde și minorul sub 14 ani, direct, dacă se poate dovedi că acesta a avut discernământ, când a comis o faptă penală.

În concluzie, minorul sub 14 ani care comite o faptă infracțională nu răspunde pentru această faptă în domeniul penalului. Dacă e determinat sau asistat de altcineva, atunci acea persoană va răspunde pentru fapta sa infracțională, în calitate de complice sau instigator (sau chiar de coautor).

Pe de altă parte, chiar dacă minorul nu răspunde în penal, el va putea fi ținut să răspundă în civil (dacă se poate demonstra că a avut discernământ la momentul comiterii faptei) sau se poate atrage răspunderea părinților pentru fapta copilului.