Reprezentarea convențională a persoanelor fizice în procesul civil prin mandatar neavocat

Reprezentarea convenţională a persoanei fizice prin mandatar neavocat, este o varietate a reprezentării convenţionale care se distinge prin aceea că persoana fizică care este parte într-un proces este reprezentată de un mandatar care nu are calitatea de avocat.

În cererea de chemare în judecată făcută prin mandatar trebuie să se menţioneze numele şi calitatea reprezentantului.

Conform art. 85 Cod procedură civilă, „(1) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării.”

Procura poate fi dată numai unei persoane cu capacitate de exerciţiu.

Potrivit legii, conform art. 83 Cod procedură civilă, dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat. De la această regulă sunt exceptaţi: 

a. doctorii în drept sau licenţiaţii în drept, când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv;

b. mandatarul care reprezintă pe soţ sau o rudă până la al patrulea grad inclusiv, dar numai la judecătorii; 

c. mandatarii a căror putere de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească.

În dreptul nostru, regula cu privire la reprezentarea prin mandatar neavocat, este că exercitarea dreptului de apărare prin reprezentant constituie o facultate neîngrădită a părţii; instanţa nu poate refuza reprezentarea, dar legea stabileşte şi, totodată, limitează persoanele care în mod profesional pot apăra în justiţie interesele altora.

Reprezentarea judiciară nu este obligatorie când titularul dreptului are exerciţiul drepturilor civile, dar ea este totdeauna posibilă.

Legea conferă părţilor, în procesul civil, dreptul de a împuternici un terţ să le reprezinte în judecată, îndeplinind în numele lor actele de procedură necesare, nefiind obligatoriu ca mandatarul ales să fie avocat. Prin excepţie, reprezentarea nu este admisibilă, partea fiind obligată să stea personal în proces, de exemplu, în următoarele situaţii:

a. dispoziţiile art. 920 Cod procedură civilă obligă părţile unui proces de divorţ să se înfăţişeze în persoană în faţa instanţelor de fond şi numai cu titlu de excepţie prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore sau curator, atunci când:

– unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate;

– unul dintre soți este împiedicat de o boală gravă;

– unul dintre soți este pus sub interdicţie judecătorească;

– unul dintre soți are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal;

b. interogatoriul se ia părţii din proces.

Conform art. 353 Cod procedură civilă, reprezentantul legal al părţii poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de el în această calitate.

Astfel, având în vedere prevederile art. 83 Cod procedură civilă, reies următoarele:

– în faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către un mandatar neavocat;

– atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel, mandatarul neavocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor; rezultă că mandatarul neavocat poate redacta cererea de chemare în judecată, poate propune şi dezbate în contradictoriu mijloace de probă, poate formula cereri în cursul procesului, poate depune înscrisuri la dosar, dar nu are dreptul să formuleze concluzii asupra excepţiilor procesuale sau asupra fondului cauzei;

– mandatarul neavocat nu poate nici să invoce, nici să susţină o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta nefiind o excepţie procesuală, ci, mai degrabă, o apărare pe care şi-o face partea care o invocă;

– prin excepţie, în cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat; din prevederea legală rezultă că mandatarul neavocat care îndeplineşte aceste cerinţe poate pune concluzii chiar şi în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe orice aspect litigios, inclusiv excepţii procesuale, cât şi pe fondul cauzei, în primă instanţă, în apel şi chiar şi în recurs;

– la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 83 alin. (3) Cod procedură civilă; astfel, mandatarul neavocat al persoanei fizice, care este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, poate redacta cererea şi motivele de recurs şi reprezenta partea în recurs.

Atunci când mandatarul are o procură generală, împuternicirea dată de a reprezenta partea în judecată trebuie să fie expresă. Mandatul general poate privi actele de procedură dintr-un litigiu determinat, iar nu orice litigii; un mandat dat pentru orice litigii este nul.

În ceea ce priveşte conţinutul mandatului, art. 87 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.

Pentru actele procesuale de dispoziţie (renunţare, achiesare, tranzacţie) este necesară întotdeauna o procură specială ori încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente. În prezent, reprezentarea în judecată include şi dreptul de introducere şi semnare a cererilor în justiţie.