Rezerva succesorală

Conform prevederilor art. 1086 Cod civil, ”Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în baza legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”.

Moștenitorii rezervatari sunt descendenții (copii, nepoți, strănepoți),soțul sau soția supraviețuitoare și ascendenții (părinții sau bunicii) defunctului.

Prin urmare, doar acești moștenitori au dreptul la o parte din moștenire (rezerva succesorală), indiferent de hotărârea defunctului care a lăsat testament sau a făcut donații altei persoane, cu sau fără intenția de a dezmoșteni.

Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de 1/2 (jumătate) din cota care i se cuvenea ca moștenitor legal, în absenţa liberalităţilor (testamente, donații) sau dezmoştenirilor.

Codul civil stabilește imperativ care sunt moştenitorii rezervatari şi cuantumul rezervei. Aceste aspecte nu pot fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea, nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) moştenitori rezervatari.

De exemplu, chiar daca aceștia  ar consimţi la micşorarea cuantumului rezervei, un asemenea act este un pact asupra unei moşteniri viitoare, interzis de lege și ar fi nul absolut, chiar dacă ar îmbrăca forma unei dispoziţii testamentare făcute de testator.

Orice persoană fizică poate dispune liber, potrivit legii, de bunurile care alcătuiesc patrimoniul său.

De asemenea, nimeni nu este obligat să lase moştenire, chiar dacă are rude apropiate sau soţ supravieţuitor.

Însă, dreptul de dispoziţie, drept exclusiv şi absolut, se exercită numai în limitele şi cu modificările reglementate de lege.

Principalele limitări ale dreptului de dispoziţie în materie favorizează rudele apropiate ale defunctului (descendenţi şi părinţi) şi soţul supravieţuitor. Aceasta pentru ca ei au calitatea de moştenitori rezervatari.

Însă, limitarile vizează doar liberalităţile făcute prin acte între vii (donaţii) şi acte pentru cauza de moarte (legate), precum şi exheredările (dezmoștenirile) făcute prin testament.

Astfel de acte de dispoziţie, deși sunt permise de lege, trebuie să se conformeze limitelor legale care îi favorizează pe moştenitorili rezervatari.

Dreptul de dispoziţie al celui care lasă moştenirea este nelimitat în lipsa moştenitorilor legali rezervatari.

De pildă, dacă la data decesului va avea numai rude colaterale (fraţi, unchi, nepoți de frați, etc.), aceste rude nu vor putea ataca actele liberale ale defunctului (donaţii sau legate făcute în favoarea altor persoane ori pentru exheredare) pe motiv că ar fi excesive, deoarece aceste rude nu au calitatea de moștenitori rezervatari.

Actele de dispoziție ale defunctului (liberalități sau exheredări) produc efecte fără limitări dacă el are numai moştenitori nerezervatari sau dacă nu are rude în grad succesibil.

Prin urmare, dacă defunctul are moştenitori rezervatari şi dacă a dispus de patrimoniul său prin donaţii şi/sau testament, masa succesorală, la care se adaugă donaţiile făcute în timpul vieţii, se divide în două părţi:

• rezerva succesorală, pe care o vor moșteni succesorii rezervatari, chiar şi împotriva voinţei liberale a defunctului şi
• cotitatea disponibilă, în privinţa căreia voinţa defunctului este suverană, discreţionară.

Această împărţire a patrimoniului succesoral se impune atât în cazul moştenirii testamentare propriu-zise, cat şi în cazul în care defunctul nu a lăsat testament, dar a făcut donaţii.

În cadrul devoluţiunii legale a moştenirii, trebuie să se verifice dacă prin donaţiile făcute au fost sau nu respectate drepturile moştenitorilor rezervatari.

Pe de altă parte, rezerva succesorală îi apără pe moştenitorii rezervatari atât împotriva liberalităţilor excesive făcute în favoarea unor persoane străine, cât şi împotriva liberalităţilor făcute în favoarea unor moştenitori legali, chiar comoştenitori rezervatari.

De exemplu, dacă defunctul are mai mulţi copii, poate sa gratifice pe unul dintre ei, doar cu respectarea rezervei celorlalţi.

Înseamnă că defunctul îl putea favoriza atribuindu-i, pe lângă rezerva la care are dreptul în mod egal cu ceilalţi, şi cotitatea disponibilă.

Prin prisma caracterului său succesoral, rezerva este o parte a moştenirii, dar nu a celei pe care defunctul o lasă efectiv, ci o porțiune din succesiunea pe care acesta ar fi lăsat-o dacă nu făcea liberalități.

Rezerva se atribuie moştenitorilor rezervatari indiferent de voinţa defunctului.

Astfel, se vor avea în vedere atât patrimoniul defunctului la data morţii, cât şi donaţiile pe care acesta le-a făcut în timpul vieţii şi care se adaugă la activul net al patrimoniului succesoral pentru calcularea rezervei.

Codul civil stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă, dar nu şi obligaţia exercitării dreptului. Așadar, după deschiderea moştenirii, succesibilul rezervatar poate renunţa total sau parţial la dreptul conferit de lege.

Astfel, fiind o parte a moştenirii care se atribuie rezervatarilor în calitate de moştenitori legali, rezerva poate fi pretinsă numai de cei care vin efectiv la moştenire, respectiv cei îndeplinesc condiţiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorală, vocaţie concretă la moştenire, nu sunt nedemni) şi acceptă pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar moştenirea.

Conferind calitatea de moştenitor rezervatar descendenţilor, părinţilor şi soţului supravieţuitor al defunctului, legea condiţionează dreptul la rezervă de chemarea efectivă la moştenire şi de acceptarea ei.

Tot astfel, nedemnitatea sau renunţarea la moştenire desființează și dreptul la rezervă, desfiinţând cu efect retroactiv vocaţia succesorală.

Rezerva îi apără pe moştenitorii rezervatari împotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar menține obligaţia succesorilor acceptanţi, inclusiv rezervatari, de a plăti datoriile moştenirii.

Rezerva se calculează numai în raport de activul net care există în patrimoniul defunctului în momentul deschiderii moştenirii, deci scăzand pasivul succesoral.

Moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură, iar nu sub forma echivalentului în bani. Aceasta deoarece cotitatea disponibilă şi, indirect, rezerva succesorală sunt determinate ca părţi din moştenire, ca fracţiuni din bunurile defunctului. Ei îşi valorifică dreptul la rezervă în calitate de proprietari (coproprietari în indiviziune) de bunuri și nu în calitate de creditori ai unei creanţe.

Dacă prin liberalitățile făcute de defunct s-a adus atingere rezervei, ea trebuie reîntregită în natură, nu prin echivalent.

Totuși, în mod excepţional, în anumite cazuri prevăzute expres de lege, rezerva poate fi atribuită sau întregită sub forma unui echivalent în bani. De exemplu, dacă donatarul a înstrăinat bunul donat înainte de deschiderea moştenirii, în acest caz moştenitorul rezervatar putând accepta atribuirea sau întregirea rezervei sub forma unui echivalent bănesc.

În sfârşit, dreptul la rezerva succesorală în natură nu vizează totalitatea bunurilor din patrimoniul defunctului (cotă-parte din toate bunurile).

Dacă valoarea obiectului liberalităţii (de exemplu, a bunului donat sau lăsat legat) se încadrează în limitele cotităţii disponibile, beneficiarul liberalităţii îl poate păstra, rezerva fiind satisfăcută în natura din alte bunuri, inclusiv sume de bani, existente în patrimoniului succesoral.

Prin urmare, dispunătorul are o facultate de alegere; poate hotărî bunurile (de exemplu, anumite lucruri mobile sau imobile) care vor alcătui obiectul liberalităţii în limita cotităţii disponibile şi, implicit, rezerva în natură (restul bunurilor mobile sau imobile).

Mai mult decât atât, se admite şi „delegarea” facultăţii de alegere legatarului, care va desemna bunurile ce vor alcătui disponibilul legat, restul bunurilor în natură revenind moştenitorilor rezervatari.

Legatarul care este şi el moştenitor rezervatar va putea adăuga la cotitatea disponibilă, în acest scop, şi cota sa de rezervă.

Când există mai mulți moştenitori rezervatari, de exemplu, trei sau mai mulţi descendenți, rezerva lor se determină şi se atribuie în mod colectiv sau global.

Codul civil stabileşte partea sau cotitatea disponibilă, iar restul bunurilor se atribuie cu titlu de rezervă, în indiviziune, moştenitorilor rezervatari care pot şi acceptă să moştenească.

Faptul că rezerva succesorală are un caracter colectiv, determinându-se şi atribuindu-se global, nu înseamnă că de renunţarea sau nedemnitatea unui moştenitor rezervatar vor profita comoştenitorii săi rezervatari.

Rezerva se calculează în funcţie de cei care moştenesc şi care au calitatea de rezervatari; cine nu moşteneşte nu poate fi rezervatar.