Reducțiunea liberalităților excesive

Dacă în urma determinării valorii concrete a rezervei succesorale se constată că liberalitățile făcute de defunct (donații și/sau legate) depășesc cotitatea disponibilă, aducând atingere rezervei, ele urmează să fie reduse în limitele cotității disponibile. Art. 1092 Cod civil prevede în acest sens că: „După deschiderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere.”

            Reducțiunea este o sancțiune civilă aplicabilă liberalităților excesive, lipsindu-le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor.

Această sancțiune se aplică, dacă este cazul, nu numai donațiilor dovedite sau prezumate, dar și legatelor testamentare, inclusiv legatul cu titlu particular sub forma dispoziției testamentare având ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare depuse la instituții specializate sau legatul universal, cu titlu universal ori cu titlu particular destinat înființării unei fundații, față de care moștenitorii au aceleași drepturi ca și în cazul oricărei alte liberalități făcute de către de cuius.

            În toate cazurile, problema reducțiunii se poate pune numai după deschiderea moștenirii, atât în cazul legatelor – care produc efecte numai din acest moment, cât și în cazul donațiilor, drepturile moștenitorilor rezervatari născându-se la data deschiderii moștenirii.

            Reducțiunea poate fi invocată nu numai în cazul liberalităților făcute în favoarea unor terțe persoane sau în favoarea unor moștenitori nerezervatari, dar și în cazul în care beneficiarul liberalității este un moștenitor rezervatar, dacă prin aceasta s-a adus atingere rezervei comoștenitorilor rezervatari. Ocrotirea rezervei se impune în toate cazurile.

          Potrivit art. 1093 Cod civil, „Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.”  Astfel, reducțiunea poate fi invocată de:

• moștenitorii rezervatari – în favoarea cărora rezerva și mijlocul ei de apărare au fost instituite de lege, dar numai dacă aceștia au acceptat moștenirea și nu au renunțat la dreptul de rezervă după deschiderea moștenirii.

Dreptul a pretinde reducțiunea ia naștere odată cu rezerva succesorală, la data deschiderii succesiunii, direct în patrimoniul moștenitorului rezervatar, care nu îl exercită în calitate de succesor al defunctului, ci în nume propriu.

În cazul în care există mai mulți moștenitori rezervatari, ei pot exercita dreptul la reducțiune în mod colectiv; dar acest drept are un caracter individual, astfel încât, dacă unul dintre ei renunță să exercite dreptul, pentru a respecta voința liberală a defunctului liberalitățile se vor reduce numai în măsura necesară întregirii rezervei celorlalți;

• succesorii moștenitorilor rezervatari adică:
  • moștenitorii moștenitorilor rezervatari – dreptul transmițându-se ca drept patrimonial propriilor moștenitori;
  • cesionarii între vii, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, ai drepturilor succesorale care aparțin moștenitorilor rezervatari și pe care aceștia le transmit. Acești cesionari sunt succesori cu titlu particular ai moștenitorului rezervatar, dar cesionarii dobândesc un drept ce poartă asupra unei universalități ori asupra unei cote-părți dintr-o universalitate, din care face parte și dreptul la reducțiune;
• creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari – care exercită dreptul la reducțiune pe calea acțiunii oblice, întrucât acest drept patrimonial nu are caracter exclusiv personal.

Nu pot cere reducțiunea:

• dobânditorul cu titlu particular de la moștenitorul rezervatar;
  • creditorii defunctului;
  • donatarii sau legatarii.

Dobânditorul cu titlu particular de la moștenitorul rezervatar (cumpărătorul sau donatarul unui bun individual din moștenire) are, în această materie, calitate de terță persoană și, ca atare, nu poate exercita dreptul moștenitorului rezervatar la reducțiune.

În principiu, nici creditorii defunctului nu pot invoca beneficiul reducțiunii liberalităților excesive, distingându-se după cum liberalitățile făcute de defunct sunt donații sau legate:

            – în privința donațiilor, creditorii defunctului nu pot cere reducțiunea, deoarece pentru ei bunurile donate au ieșit definitiv din patrimoniul defunctului, deci nu mai formează obiectul gajului lor general, dacă nu au cerut revocarea donațiilor prin acțiunea pauliană;

            – nici în privința legatelor, creditorii defunctului nu pot cere reducțiunea. Însă activul brut al moștenirii formează obiectul dreptului lor de gaj general și, ca atare, potrivit principiului nemo liberalis, nisi liberatus (nimeni nu poate face liberalități, cât timp nu și-a plătit datoriile), ei pot cere achitarea datoriilor cu întâietate față de legate.

Reducțiunea nu poate fi cerută nici de către donatari sau legatari, deoarece reducțiunea operează împotriva și nu în favoarea lor.

Problema se pune numai dacă cel care lasă moștenirea a făcut mai multe liberalități (donații și/sau legate) prin care s-a depășit cotitatea disponibilă, indiferent că a beneficiat de liberalități o singură persoană sau persoane diferite.

Art. 1096 Cod civil consacră trei reguli care guvernează ordinea reducțiunii liberalităților excesive:

(1) Legatele se reduc înaintea donaţiilor;

(2) Legatele se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate;

(3) Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.

(1) Legatele se reduc înaintea donaţiilor;

Această regulă primește aplicare în cazul în care defunctul a făcut atât donații, cât și legate.

Legatul se va reduce în măsura necesară asigurării rezervei moștenitorilor rezervatari.

Regula reducerii legatelor înainte donațiilor, indiferent de data testamentului, se justifică prin aceea că sunt ultimele liberalități făcute de defunct, produc efecte numai la data deschiderii moștenirii și din cauza lor s-a adus atingere rezervelor succesorale, liberalitățile anterioare (donațiile) fiind făcute, cel puțin în parte, din cotitatea disponibilă și prin principiul irevocabilității donațiilor.

Regula reducerii legatelor înaintea donațiilor are caracter imperativ. Astfel fiind, clauza testamentară prin care s-ar prevedea reducerea cu întâietate a donațiilor sau reducerea lor concomitent cu legatele, va fi lovită de nulitate.

(2) Legatele se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate.

Sunt supuse reducerii simultane și proporțional cu valoarea lor atât legatele universale sau cu titlu universal, cât și cele cu titlu particular, indiferent că au fost prevăzute în același testament sau în testamente diferite.

Este supusă reducțiunii clauza de preciput. Potrivit art. 333 Cod civil, „(1) Prin convenţie matrimonială se poate stipula ca soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei. (2) Clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor, ci numai reducţiunii, în condiţiile art. 1.096 alin. (1) şi (2).”

Regula potrivit cu care legatele se reduc toate deodată și proporțional se explică prin faptul că legatele produc efecte de la aceeași dată – data deschiderii moștenirii.

Această regulă are caracter dispozitiv. În acest sens, legea permite testatorului să dispună plata unui (unor) legate cu preferință față de altele, caz în care cele preferate se vor reduce numai dacă rezerva succesorală nu va fi întregită prin reducțiunea celorlalte. De asemenea, niciun principiu juridic nu se opune ca legatarii înșiși să decidă ordinea de reducere a legatelor, cu condiția respectării drepturilor moștenitorilor rezervatari. Se mai admite ca cei în drept să ceară reducerea concomitentă și proporțională a legatelor pot să renunțe unilateral la aplicarea acestei reguli, suportând singuri diferența necesară pentru complinirea rezervei.

  (3) Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.

Această regulă se justifică prin ideea că donațiile mai noi au adus atingere rezervei succesorale, fiind reclamată și de principiul irevocabilității donațiilor.

Această regulă de reducțiune are caracter imperativ, donatorul neputând stabili o altă ordine de reducțiune a donațiilor nici prin contractele încheiate, nici prin testamentul lăsat.

Această regulă nu poate fi aplicată în cazul donațiilor care au aceeași dată. Astfel fiind, art. 1096 alin. 4 Cod civil prevede că „Donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii.”

Conform art. 278 Cod procedură civilă, în raporturile dintre donatari – terți unii față de alții – vechimea donațiilor neautentice, în raport de care se hotărăște reducțiunea, se determină după momentul în care actul a căpătat dată certă, cel mai târziu la moartea donatorului, inclusiv în cazul darului manual, dacă donatarul nu a reușit să dovedească cu orice mijloace de probă data anterioară a darului.

  Dacă beneficiarul donației care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducţiunea donaţiei anterioare.