Codul civil: Renunțarea la moștenire
Renunțarea la moștenire este actul juridic unilateral, expres și solemn, prin care succesibilul declară în fața notarului public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în cadrul termenului de opțiune succesorală, că nu își însușește (renunță la) titlul de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală, legală sau testamentară, devenind străin de succesiune.
Dreptul de a renunța aparține tuturor moștenitorilor, indiferent că sunt moștenitori legali sau testamentari, rezervatari sau nerezervatari, cu vocație generală sau concretă, cu vocație universală, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Conform art. 1121 alin 1 Cod civil, „Succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.”
a. renunțarea la succesiune nu poate fi decât expresă și constituie un act juridic solemn.
Neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în cadrul termenului de opțiune nu valorează renunțare tacită la succesiune.
b. renunțarea la moștenire este valabilă și produce efecte numai dacă succesibilul nu și-a exercitat anterior dreptul de opțiune prin acceptare – fie și tacită sau forțată – a moștenirii. Cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării, ea fiind irevocabilă.
c. renunțarea este un act juridic indivizibil; succesibilul nu poate renunța în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
d. renunțarea trebuie să fie pur abdicativă (impersonală și cu titlu gratuit); renunțarea in favorem reprezintă act de acceptare a moștenirii însoțite de acte de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale.
Renunțarea la moștenire este un act juridic solemn. Potrivit art. 1120 alin. 2 Cod civil, „Declaraţia de renunţare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.” De asemenea, alin. 3 al art. 1120 Cod civil prevede că: „Pentru informarea terţilor, declaraţia de renunţare se va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.”
a. declarația de renunțare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României; declarația de renunțare care nu este dată în condițiile arătate este lovită de nulitate absolută; nulitatea renunțării nu are ca urmare acceptarea moștenirii.
b. declaraţia de renunţare se va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, doar pentru informarea terților, în Registrul naţional notarial de evidență a opțiunilor succesorale.
Conform art. 1120 alin. 1 Cod civil, „Renunţarea la moştenire nu se presupune, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1112 şi art. 1113 alin. 2 Cod civil”, astfel:
a. potrivit art. 1112 Cod civil, „Este prezumat, până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1103. Prezumţia de renunţare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moştenirii, dacă succesibilul, citat în condiţiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opţiune succesorală, Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de a accepta moştenirea în termenul de decădere de un an, este prezumat că renunţă la moştenire.” Prezumția de renunțare operează numai dacă citația i-a fost comunicată succesibilului cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală.
b. potrivit art. 1113 alin. 2 Cod civil, „(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanţa judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la art. 1103. (2) Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanţa judecătorească este considerat că a renunţat la moştenire.”
Ca urmare a renunțării în condițiile prevăzute de lege, se desființează cu efect retroactiv și – dacă declarația de renunțare a fost înscrisă în RNNEOS – cu opozabilitate erga omnes vocația succesibilului, el devenind străin de succesiune; „succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor”, conform art. 1121 alin. 1 Cod civil.
Consecințe:
a. conform art. 1121 alin. 2 Cod civil, „Partea renunţătorului profită moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moştenirea.” Renunțătorul nu beneficiază de nici un drept succesoral, dar nici nu este obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii. Comoștenitorii sau moștenitorii acceptanți vor dobândi patrimoniul succesoral din momentul deschiderii moștenirii, direct de la defunct, potrivit regulilor devoluțiunii legale sau testamentare a moștenirii.
b. în caz de deces al renunțătorului, partea din moștenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite către proprii moștenitori, iar descendenții lui nu vor putea veni la moștenire prin reprezentare, ci numai în nume propriu, în condițiile prevăzute de lege. În dreptul succesoral român renunțătorul nu poate fi reprezentat.
c. în caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport, indiferent dacă donația s-a făcut cu raport sau fără raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile. În mod excepțional, prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal.
d. drepturile reale sau de creanță ale renunțătorului împotriva defunctului sau ale acestuia împotriva succesibilului renunțător și care s-au stins prin consolidare sau confuziune ope legis la data deschiderii moștenirii, renasc prin efectul retroactiv al renunțării.
e. odată cu calitatea de moștenitor, renunțătorul pierde și beneficiul sezinei la care a avut dreptul în calitate de soț supraviețuitor, descendent sau ascendent privilegiat. Sunt menținute însă actele conservatorii sau de administrație provizorie care sunt făcute de succesibili înainte de repudierea succesiunii, chiar dacă succesibilul renunțător nu avea calitatea de moștenitor sezinar.
f. creditorii succesibilului renunțător nu au dreptul să urmărească patrimoniul succesoral, după cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul să urmărească bunurile din patrimoniul renunțătorului;
g. renunțătorul nu are obligația de a plăti taxe succesorale.
Revocarea renunțării. Condiții:
a. retractarea sau revocarea renunțării este posibilă numai cât timp, în privința renunțătorului, nu s-a împlinit termenul de opțiune succesorală.
Decăderea renunțătorului din dreptul de a revoca renunțarea prin îndeplinirea termenului de opțiune operează de drept și poate fi invocată de orice persoană interesată, chiar și din oficiu.
b. revocarea nu este posibilă dacă moștenirea a fost acceptată până la momentul revocării de un alt succesibil, comoștenitor sau moștenitor subsecvent, cu vocație legală sau testamentară, universală sau cu titlu universal.
Revocarea devine imposibilă din momentul în care succesiunea nu mai este vacantă, total sau parțial, datorită acceptării ei de către moștenitorii cu vocație asupra universalității succesorale, acceptare care poate fi expresă sau tacită, făcută înainte sau după renunțarea succesibilului care ar fi voit să o retracteze.
În raport cu drepturile asupra moștenirii vacante, indiferent de măsurile întreprinse de notar, de curatorul desemnat sau de autoritatea administrației publice, succesibilul poate revoca renunțarea pe toată durata termenului de opțiune succesorală, constatarea vacanței succesorale având loc numai după expirarea termenului de un an și 6 luni de la deschiderea moștenirii.
c. revocarea renunțării se poate face numai în formă autentică, la fel ca și renunțarea. Declaraţia de revocare a renunţării se va înscrie în Registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.
Efectele revocării renunțării operează retroactiv de la data deschiderii moștenirii.
a. ca urmare a revocării renunțării, succesibilul devine moștenitor acceptant, bunurile moștenirii fiind preluate în starea în care se găsesc
b. revocarea renunțării prin acceptare operează retroactiv, de la data deschiderii moștenirii. Efectele retroactive ale renunțării nu operează în privința drepturilor obținute de terțe persoane asupra bunurilor succesorale între momentul renunțării și acela al revocării renunțării.
Renunțarea la moștenire făcută cu încălcarea formelor prevăzute de lege ad solemnitatem este nulă absolut. Nulitatea absolută poate fi invocată de succesibil sau de creditorii săi personali sau de creditorii succesiunii.
În cazul în care voința succesibilului renunțător a fost viciată prin eroare, dol sau violență, renunțarea este anulabilă. Anularea renunțării poate fi solicitată numai de către succesibilul renunțător.
Conform art. 1124 Cod civil, „Dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării se prescrie în termen de 6 luni, calculat în caz de violenţă de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă,” iar conform art. 1122 alin. 1 Cod civil, „Creditorii succesibilului care a renunţat la moştenire în frauda lor pot cere instanţei revocarea renunţării în ceea ce îi priveşte, însă numai în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunţarea.”
