Contestația la executarea silită
Executarea silită reprezintă obligaţia asumată de o persoană, denumită debitor în limbajul juridic, faţă de o altă persoană, numită creditor, menţionată într-un înscris, precum şi obligaţia stabilită de o instanţă de judecată printr-o hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului în cazul în care nu este îndeplinită de bunăvoie. Această constrângere a statului, exercitată prin organele sale competente, are loc printr-o procedură judiciară menită să aducă la îndeplinire în mod silit obligaţia asumată sau stabilită de o instanţă. Executarea silită este o procedură legală prevăzută de Codul de procedură civilă şi de alte acte normative, care stabilesc mijloacele prin care o persoana (debitorul) este constrânsă, silită, să îndeplineasca o anumită obligaţie.
Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia părţile implicate în procedura de executare, precum şi terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită.
Conform prevederilor art. 712 Cod procedură civilă, ”(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De asemenea, după începerea executării silite cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. (4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare”.
Contestaţia la executare poate fi folosită în cazul contestării executării silite în întregul ei, a încheierilor executorului judecătoresc, a unui act de executare; în cazul refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare; pentru împărţirea bunurilor proprietate comună. În toate aceste situaţii vorbim despre contestaţia la executare propriu-zisă. Există şi contestaţia la titlu, care se utilizează pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv contestaţia împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită ori de a îndeplini un act de executare.
Prin contestaţia la executare propriu-zisă se invocă neregularităţi referitoare la: lipsa titlului executoriu; lipsa încheierii de încuviinţare a executării silite; necompetenţa executorului judecătoresc; nerespectarea formelor de încunoştinţare a debitorului; executarea unor bunuri care nu sunt supuse urmăririi silite; nerespectarea prevederilor legale privitoare la stabilirea cheltuielilor de executare, la fixarea preţului de vânzare a bunului la licitaţie publică, la distribuirea sumelor realizate prin executare silită; lipsa publicaţiilor de vânzare.
Tot pe calea contestaţiei executării silite poate fi invocată: prescripţia dreptului de a cere executarea silită; perimarea executării silite; executarea obligaţiei; încetarea executării silite; greşita actualizare a creanţei de către executorul judecătoresc; executarea silită pentru o sumă mai mare decât cea menţionată în titlul executoriu; poate fi solicitată reducerea cheltuielilor de executare. Contestaţia împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită ori de a îndeplini un act de executare silită se introduce împotriva executorului judecătoresc care refuză să îşi îndeplinească atribuţia de punere în executare a titlului executoriu.
Contestaţia se promovează de persoana interesată sau vătămată prin executare, aceasta fiind, de regulă, creditorul sau debitorul. Dacă prin executarea silită se solicită urmărirea bunurilor mobile sau imobile ori predarea silită a unor bunuri mobile sau imobile, contestaţia se poate introduce şi de către terţul care pretinde un drept de proprietate asupra bunului sau un alt drept real. În vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, contestaţia poate fi promovată şi de către procuror.
Contestaţia la executare se adresează instanţei de executare. Atunci când este urmărit silit un imobil, fructele sau veniturile acestuia, când se solicită predarea silită a unui imobil, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia poate fi adresată şi judecătoriei de la locul situării imobilului. Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Când titlul nu provine de la un organ de jurisdicţie, contestaţia se adresează instanţei de executare. Contestaţia împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită ori de a îndeplini un act de executare silită se soluţionează de către instanţa de executare.
Când prin lege nu se prevede un anumit termen, contestaţia trebuie formulată în 15 zile de la data când:
1. contestatorul a cunoscut actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi; dacă poprirea este înfiinţată asupra salariului sau altor venituri periodice, termenul începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri;
3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori a cunoscut actul de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie. Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, care nu sunt definitive, se face în 15 zile de la comunicare.
Contestaţia la titlu, ce vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Contestaţia terţului care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit se formulează în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Contestaţia trebuie să cuprindă aceleaşi elemente ca orice cerere de chemare în judecată. Contestatorul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei de executare poate să îşi aleagă domiciliul sau sediul procesual în această localitate, arătând persoana căreia urmează să i se facă comunicările. Contestaţia la executare nu este supusă procedurii de verificare şi regularizare. Întâmpinarea este obligatorie, astfel încât procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, ce presupune comunicarea contestaţiei şi acordarea unui termen pentru depunerea întâmpinării, trebuie îndeplinită. Contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială până la primul termen la care este legal citat, cu condiţia respectării termenului de exercitare a contestaţiei la executare.