Contractul de rentă viageră

Conform prevederilor art. 2242 alin. 1 Cod civil, „Prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.”

            Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate. Astfel, contractul de rentă viageră se poate încheia și pentru o altă persoană, nu neapărat între părțile care au încheiat contractul.

            Părțile acestui contract sunt:

– credirentierul – adică persoana care este beneficiară a prestațiilor periodice convenite;

– debirentierul – adică persoana care se obligă să efectueze prestațiile periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.

            Conform art. 2244 Cod civil, „Renta viageră poate fi constituită pe durata vieţii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, obligaţia de plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.”

Dacă nu s-a convenit altfel, obligația de plată a rentei viagere este indivizibilă în privința credirentierilor. Deși renta viageră având ca obiect o sumă de bani este, în principiu, divizibilă, se admite că moartea unui credirentier nu duce la stingerea parțială a rentei, ea urmând a fi plătită integral supraviețuitorului, dacă nu s-a stipulat altfel.

Ca regulă, renta se înfiinţează pe durata vieţii constituentului credirentier, consecinţă firească a obiectului prestaţiei de a da, ce include în conţinutul său această componentă aleatorie, însăşi viaţa, ca durată de existenţă.

Poate constitui element aleatoriu nu numai durata vieţii credirentierului (reperul cel mai obişnuit), ci şi a debirentierului sau a unui terţ; ultimul trebuie să existe şi să fie o persoană determinată, nu numai determinabilă.

Plata rentei se prezumă a fi stipulată până la momentul morţii credirentierului; conform noii reglementări, părţile pot stipula constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate. În această situaţie, semnalată şi de literatura de specialitate, moştenitorii datorează ratele de rentă scadente şi neachitate de debirentier în timpul vieţii, obligaţia stingându-se la moartea lui.

Dacă s-a stipulat plata rentei până la moartea altei persoane decât credirentierul şi aceasta din urmă moare mai întâi, dreptul la rentă – inclusiv cele devenite scadente după moartea sa – se transmite asupra moştenitorilor săi.

În lipsa unei stipulații contrare, ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans și indexate în funcție de rata inflației.

Dacă credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a plătit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost în viață.

Pentru garantarea obligației de plată a rentei constituite cu titlu oneros, se poate institui o ipotecă legală, iar în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanței garantate.

Condiții:

a. conform dispozițiilor art. 2246 Cod civil, „Este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului”.

b. conform art. 2247 Cod civil, „Nu produce niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.”

Pentru a opera nulitatea contractului în acest caz, se cer îndeplinite trei condiții:

• credirentierul să fie bolnav la data încheierii contractului;
• decesul său să fie cauzat de boala de care acesta suferea;
• decesul să fi intervenit în termenul de 30 de zile de la încheierea contractului de rentă viageră.

Dacă renta s-a constituit în favoarea mai multor persoane și numai una dintre ele a încetat din viață, atunci contractul rămâne valabil, fiindcă se păstrează caracterul aleatoriu din contract.