Curtea Constituţională a României a decis că amenzile date pentru nerespectarea stării de urgenţă sunt neconstituţionale
Judecătorii Curţii Constituţionale a României au decis, pe data de 06.05.2020, potrivit unor surse din cadrul instituţiei, că amenzile date pentru nerespectarea stării de urgenţă sunt neconstituţionale.
Curtea Constituţională a admis, în şedinţa de miercuri, sesizarea Avocatului Poporului depusă împotriva OUG 36/2020.
Actul normativ a introdus amenzi de până la 20.000 de lei pentru nerespectarea Ordonanţelor militare, pe perioada stării de urgenţă.
Până în prezent au fost date peste 300.000 de amenzi în baza ordonanţei care instituie starea de urgenţă.
Prin urmare, amenzile care s-au aplicat în această perioadă pot fi contestate pe acest motiv.
Practic, Curtea a invalidat astfel întregul regim de sancționare contravențională care s-a aplicat în această perioadă celor care nu au respectat măsurile impuse pe perioada stării de urgență – în principal, amenzi. Un motiv semnificativ pentru care Curtea a considerat neconstituționalitatea articolului 28 din OUG 1/1999 este lipsa clarității, previzibilității și preciziei acelor dispoziții legale.
Cât despre OUG 34/2020, CCR a reținut că „a fost adoptată cu încălcarea art.115 alin.(6) din Constituție, întrucât prin conținutul său normativ a vizat restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la muncă și protecție socială, dreptul la informare, libertatea economică)„.
Odată ce decizia Curții, cu motivarea sa completă, va ajunge în Monitorul Oficial, orice persoană care a fost amendată se va putea folosi de aceasta pentru a contesta amenzile aplicate în baza prevederilor criticate de CCR.
Art 28 din OUG 1/1999
(1) Nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.
(2) Pe lângă sancțiunea contravențională principală prevăzută la alin. (1), în funcție de natura și gravitatea faptei, se pot aplica și una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare, prevăzute în ordonanțele militare:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție;
b) interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate;
c) suspendarea temporară a activității;
d) desființarea unor lucrări;
e) refacerea unor amenajări.
CCR susţine, într-un comunicat de presă, că dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale.
În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege şi actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condiţiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate. Or, Curtea constată că dispoziţiile art.28 alin.(1) prin sintagma nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie califică drept contravenţie încălcarea obligaţiei generale de a respecta şi de a aplica toate măsurile stabilite în OUG 1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională, afirmă CCR.
Pe de altă parte, judecătorii constituţionali consideră că lipsa de claritate a prevederilor OUG 1/1999 face ca poliţiştii să aplice în mod arbitrar amenzile.
„În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei„, precizează CCR.
Mai mult, consideră judecătorii CCR, prevederile art. 28 din OUG 1/1999 stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală.
În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale complementare, deşi legea prevede ca acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancţiunea complementară aplicabilă.
„În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum şi principiul restrângerii proporţionale a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituţie„, se arată în decizia CCR.
