Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate

Suplinirea consimțământului părintelui este procedura prin care instanța de judecată pronunță o hotărâre prin care își exprimă acordul în locul părintelui ce a refuzat în mod nejustificat activitatea ce a stat la baza cererii de chemare în judecată.

Astfel, odată pronunțată hotărârea judecătorească, părintele reclamant nu mai are nevoie de acordul celuilalt părinte pentru a deplasa minorul în străinătate, spre exemplu.

Procedura are ca finalitate pronunțarea de către instanța judecătorească competentă a unei hotărâri judecătorești. Aceasta poartă denumirea de ordonanță președințială și este prevăzută de art. 997 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Astfel, potrivit acestuia, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Esența dispozițiilor art. 997 din Codul de procedură civilă constă în condițiile generale ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea ordonanței președințiale. Acestea sunt:

a) Afirmarea unei aparențe de drept;

b) Caracterul provizoriu;

c) Caracterul urgent;

d) Neprejudecarea fondului.

Măsurile provizorii la care se referă art. 997 din Codul de procedură civilă pot fi luate și anterior declanșării procesului, tot pe calea ordonanței președințiale, însă în această ipoteză va trebui dovedită condiția urgenței.

Un exemplu de urgență întâlnit este începerea școlii în străinătate de către minor, participarea la numite concursuri și alte asemenea.

Acțiunea ce are ca obiect emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să fie suplinit consimțământul pârâtului cu privire la posibilitatea minorului de a părăsi teritoriul României, intră în sfera privind ocrotirea persoanei fizice.

Aceasta deoarece situația rezultă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi și determină incidența regulilor din materia autorității părintești.

Prin urmare, suntem în prezența unei dispoziții ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul.

Spre exemplu, dacă minorul locuiește în sectorul 1 al Municipiului București, competența de soluționare a acțiunii se află la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului București.

La momentul analizei cererii, instanța trebuie să aibă în vedere un ansamblu de circumstanțe și împrejurări obiective și să se raporteze la elemente factuale concrete și determinante.

În plus, consimțământul trebuie suplinit cu privire la fiecare plecare în parte, pentru că ceea ce face instanța este să cenzureze un abuz de drept, iar abuzul de drept nu poate fi analizat, prin definiție, decât atunci când se raportează la un aspect punctual, clar definit. Așadar, nu se poate suplini, în mod abstract, consimțământul părintelui, pe o durată nedeterminată sau foarte lungă, dat fiind faptul că, prin ipoteză, într-o atare situație este imposibil de stabilit dacă refuzul este sau nu unul abuziv.

Prin urmare, suplinirea consimțământului trebuie limitată în timp. Aprecierea se raportează la particularitățile fiecărui caz în parte.