Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la o clauză abuzivă a unui contract de credit garantat cu locuința familială

Pentru început aș vrea să precizez că, astfel cum rezultă din prevederile art. 148 din Constituția României, ”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În concluzie, deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din dreptul intern.

În fapt, prin Decizia nr. C528/2021 din data de 13.09.2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a oferit clarificări cu privire la protecția consumatorilor în contextul rambursării accelerate a creditelor către bănci și a executării ipotecilor prin licitație voluntară.

Decizia are un impact semnificativ asupra drepturilor consumatorilor și a modului în care creditorii pot proceda în cazul neplății creditelor.

Mai concret, cauza face referire la o bancă slovacă ce a acordat un credit de consum către doi clienți, rambursabil pe o perioadă de 20 de ani. Clienții au furnizat drept garanție domiciliul familial. Din cauza unei întârzieri de trei luni a plății unei sume de aproximativ 1 000 de euro, produsă în cursul primului an al contractului, banca a recurs la o clauză de exigibilitate imediată. Această clauză i-a permis să solicite rambursarea anticipată în totalitate a soldului datorat și să inițieze vânzarea la licitație extrajudiciară a locuinței familiale. Clienții au solicitat unei instanțe slovace să suspende această vânzare la licitație care, în opinia lor, le încalcă drepturile de care beneficiază în calitate de consumatori.

CJUE a fost solicitată de către instanța slovacă să evalueze compatibilitatea legislației naționale care permite executarea ipotecilor, fără a lua în considerare proporționalitatea între gravitatea încălcării obligațiilor de către consumator și suma creditului, precum și termenul acestuia.

De asemenea, Curtea a analizat dacă practicile de acordare a unor noi credite pentru rambursarea celor anterioare, fără a defini clar scopul împrumutului, respectă legislația europeană privind protecția consumatorilor.

Decizia menționată mai sus, dată de CJUE în această cauză, conține câteva elemente cheie, care vor avea implicații pentru clienții băncilor care se confruntă cu dificultăți financiare și cu posibila executare a locuinței prin licitație voluntară.

Practic, ea le conferă un nivel sporit de protecție, pentru că vor putea solicita instanțelor naționale, la rândul lor, să evalueze proporționalitatea executării ipotecilor, fiind mai protejați împotriva practicilor comerciale neloiale sau abuzive.

Astfel, instanțele din fiecare stat membru, atunci când sunt solicitate cu privire la spețe asemănătoare, trebuie să evalueze proporționalitatea dintre posibilitatea de a cere creditul în totalitate și gravitatea neexecutării.

Documentul aduce câteva lămuriri și creionează criteriile de abordare în ceea ce privește cauze asemănătoare celei descrise, cu referire la:

  • Proportionalitatea în rambursarea accelerată: CJUE a reiterat că trebuie să existe un echilibru între drepturile consumatorilor și interesele creditorilor. Aceasta înseamnă că rambursarea accelerată a unui credit nu ar trebui să fie posibilă pentru orice mică încălcare a obligațiilor de plată, ci doar în cazuri grave, proporționale cu suma și termenul creditului.
  • Licitația voluntară și protecția locuinței: decizia subliniază importanța protejării dreptului consumatorului la locuință, iar vânzarea prin licitație voluntară ar trebui să fie o ultimă soluție, aplicată cu respectarea principiului proporționalității.
  • Practicile comerciale neloiale: CJUE a menționat că practicile comerciale, inclusiv acordarea repetată a creditelor de consum pentru rambursarea datoriilor anterioare, pot intra sub incidența Directivei nr. 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale. Astfel, aceste practici ar trebui să fie examinate de instanțele naționale și pot influența evaluarea termenilor contractuali ca fiind abuzivi.
  • Definiția creditului de consum: Instanța a îndemnat la o interpretare largă a conceptului de credit de consum, care să includă și împrumuturile acordate pentru rambursarea creditelor anterioare, chiar dacă sunt garantate de o ipotecă.

Prin urmare, decizia CJUE oferă un cadru mai clar în privința rambursării accelerate a creditelor și executării ipotecilor, creditorii trebuind să-și ajusteze practicile pentru a respecta principiile proporționalității și echității.

Share your thoughts

You cannot copy content of this page