Donația între soți

  În dreptul românesc, donația de bunuri între soți este perfect posibilă și recunoscută ca atare, fiind un gest cât se poate de firesc. Aceste donații sunt o veritabilă excepție în dreptul românesc, în materia contractelor civile și a donațiilor în special, fiind o categorie excepțională, care nu se mai găsește în cadrul altor contracte, având trăsătura fundamentală de a fi revocabile oricând, prin voința unilaterală a soțului donator, pe întreaga durată a căsătoriei.

Contractul de donație între soți este o varietate a contractului de donație de specificul căruia este faptul că donatorul (cel care donează) și donatarul (cel care primește donația) sunt soț si soție.

El poate avea ca obiect numai bunuri proprii ale soțului donator care devin astfel bunuri proprii ale soțului donatar, cu excepția ipotezei când s-a stipulat expres intrarea lor în comunitatea de bunuri a soților. În acest din urmă caz, contractul are ca efect convertirea dreptului de proprietate exclusivă a soțului donator asupra bunului donat, într-un drept de proprietate comună în devălmășie a ambilor soți.

Acest contract de donație este supus unor reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun aplicabil donațiilor. Astfel, art. 1031 Cod civil prevede că ”Orice donație făcută între soți în timpul căsătoriei este revocabilă”. Astfel, donațiile între soți sunt revocabile prin esența lor, oricând, pe durata căsătoriei. Aceasta este încheiată pe durată nedeterminată și este valabilă până la încetarea sa, prin moartea unuia dintre soți sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, până la desfacerea sa, moment de la care toate efectele sale au încetat, sau până la desființarea sa, atunci când nu au fost respectate condițiile de fond la încheierea căsătoriei sau au existat impedimente la căsătorie.

Dreptul la revocare izvorăște din lege, fiind un atribut discreționar, revocarea fiind la bunul plac al donatorului. El poate revoca donația și fără existența unui motiv justificativ.

      Prin urmare, posibilitatea soțului donator de a revoca donația este limitată la durata căsătoriei. După încetarea ori desfacerea căsătoriei, donația între soți devine irevocabilă.

Donatorul poate revoca donația prin orice modalitate, în mod expres sau tacit, fără a fi nevoit să intenteze o acțiune în instanță pentru revocarea donației. Posibilitatea amintită conferită de lege donatorului face ca, în situația în care contractul de donație ar conține clauze care ar leza dreptul donatorului de a revoca donația, acesta să rămână în continuare valabil. Bunăoară, în contextul revocabilității donațiilor între soți, clauza de revocare a donației în caz de divorț nu își are rostul, pentru că donatorul oricum poate revoca donația în temeiul legii, chiar înainte de momentul încetării căsătoriei, când raporturile dintre soți s-au deteriorat iremediabil.

       Revocarea expresă a donației poate fi făcută cel mai adesea printr-o declarație în acest sens sau prin cererea de restituire a bunului. Revocarea tacită poate fi făcută prin orice mijloc, după împrejurări, însă în practică ea va trebui aproape întotdeauna probată și constatată de către instanța judecătorească, pentru a putea produce efecte. Revocarea tacită fără constatarea ei pe cale judiciară nu este susceptibilă de niciun efect, mai ales atunci când bunul donat este un imobil înscris deja în cartea funciară. Întotdeauna, revocarea tacită trebuie să fie indubitabilă, printr-un act din care să rezulte în mod cert intenția de revocare.

Voința de revocare nu trebuie justificată nici în fața notarului public, la autentificarea unei declarații de revocare și nici în fața instanței de judecată. Dreptul la revocare izvorăște din lege, fiind un atribut discreționar, revocarea fiind la bunul plac al donatorului. El poate revoca donația și fără existența unui motiv justificativ. Astfel, donația devine de fapt un capriciu al donatorului.

Codul civil român nu recunoaște concubinajul, indiferent de durata de conviețuire a persoanelor. În atare situații, concubinii pot să își doneze bunuri unul altuia, aceste donații urmând regulile aplicabile oricărei donații, fiind în principiu irevocabile. Prin urmare, chiar dacă o relație de concubinaj nu este la fel solidă ca o relație de căsătorie sau, cel puțin, nu este protejată întocmai ca și o căsătorie, totuși donațiile între concubini sunt irevocabile.

Share your thoughts