Drept civil: Incapacități de a dispune prin testament

Potrivit legii, sunt incapabili de a dispune prin legate cuprinse în testament:

1. minorul – nu poate dispune de bunurile sale prin legate, nici prin reprezentanții legali (părinți, tutore) și nici personal cu încuviințarea ocrotitorului legal (chiar dacă s-ar obține autorizația instanței de tutelă);
2. persoanele puse sub interdicție judecătorească – nu au capacitate de exercițiu având statutul juridic al minorului sub 14 ani. Incapacitatea interzisului este totală și permanentă, neavând capacitatea de a testa nici în intervalele de luciditate;
3. art. 988 alin. 2 Cod civil dispune: „Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.”
4. nu este incapabil de a testa comerciantul persoană fizică aflat în stare de insolvență. Însă, în caz de moarte a comerciantului, legatele se vor executa numai după ce creditorii vor fi plătiți.

Potrivit art. 987 alin. 2 Cod civil, „Condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la care dispunătorul îşi exprimă consimţământul.”

Cu toate că testamentul produce efecte la deschiderea moștenirii (cu excepția clauzei de recunoaștere a copilului din afara căsătoriei) și până în acest moment, testatorul îl poate revoca, total sau parțial, el trebuie să aibă capacitatea de a testa când își manifestă voința, deci la data întocmirii actului, modificările ulterioare ale statutului lui juridic fiind fără relevanță.

Testamentul incapabilului nu poate fi recunoscut valabil, chiar dacă ulterior a devenit o persoană capabilă. Capacitatea de a încheia un act juridic trebuie să fie apreciată la momentul când se săvârșește, chiar dacă efectele sau executarea actului sunt amânate până la o dată ulterioară, fie și incertă, cum este moartea testatorului.

Conform art. 1038 Cod civil, „Testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat.” Lipsa discernământului în momentul întocmirii testamentului (din cauza alienației sau debilității mintale ori a stării de boală, beție, hipnoză, substanțe halucinogene sau stupefiante) trebuie să fie dovedită de cel interesat, nefiind prezumată legal ca în cazul interzisului judecătoresc pe toată durata interdicției.

Întrucât incapacitățile de a dispune prin liberalități au ca scop protecția voinței incapabilului, a intereselor familiei sale sau a intereselor creditorilor dispunătorului, sancțiunea este nulitatea relativă a legatului, potrivit dreptului comun.

Iar dacă fostul minor ajuns la majorat a dispus în favoarea tutorelui înainte ca acesta să fi primit de la instanța de tutelă descărcare pentru gestiunea sa, numai această dispoziție va fi anulată, restul dispozițiilor testamentare fiind valabile și producând efecte depline.