Dreptul de uzufruct
În conformitate cu art. 703 Cod civil, uzufructul este un drept real de folosinţă pe care o persoană îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani şi de a culege fructele bunului, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
Dreptul de uzufruct este acel drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, cu caracter temporar, care conferă unei persoane, denumită uzufructuar, dreptul de a se folosi de un bun și de a-i culege fructele întocmai ca și proprietarul acestuia, cu îndatorirea de a conserva substanța acelui bun.
Dreptul de uzufruct ia naștere prin separarea atributelor dreptului de proprietate privitor la același bun, în sensul că o persoană, denumită uzufructuar, va stăpâni și va folosi bunul, urmând a culege, în proprietate și fructele produse de acel bun; la rândul său, proprietarul bunului astfel grevat cu dreptul uzufructuarului va rămâne numai cu dreptul de dispoziție asupra acelui bun; el va avea nuda proprietate asupra bunului, va fi nud proprietar.
Uzufructuarul este titularul unui drept real, care îi conferă atributele usus și fructus asupra bunului care formează obiectul dreptului său, drept real, opozabil erga omnes, inclusiv nudului proprietar.
De asemenea, uzufructuarul are obligația de a conserva substanța bunului, bun pe care, în principiu, va trebui să îl restituie nudului proprietar la încetarea uzufructului și nu are un drept de dispoziție asupra bunului, prerogativa aceasta rămânându-i nudului proprietar.
Prin separarea exercițiului atributelor dreptului de proprietate între uzufructuar și nudul proprietar, uzufructul apare ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată; de asemenea, el este un drept real principal, cu existență de sine stătătoare, cu conținut juridic specific, dat de înseși atributele pe care le conferă titularului său.
De asemenea, uzufructul este un drept real esențialmente temporar; astfel, potrivit art. 708 alin. 1 Cod civil, uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager. Dacă uzufructul este constituit în favoarea unei persoane juridice, poate avea durata de cel mult 30 de ani; atunci când este constituit cu depăşirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani, această normă fiind imperativă, de ordine publică. Dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager sau, după caz, că este constituit pe o durată de 30 de ani. Uzufructul constituit până la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită vârstă durează până la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite.
Potrivit art. 704 alin. 1 Cod civil, uzufructul se poate constitui prin:
a. act juridic;
b. uzucapiune;
c. alte moduri prevăzute de lege, dar numai în favoarea unei persoane fizice sau juridice existente la data constituirii sale.
Dispoziţiile în materie de carte funciară sunt aplicabile.
a. Uzufructul se constituie prin acte juridice între vii (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, direct sau indirect) sau se poate constitui prin acte juridice mortis causa (testament).
Uzufructul se constituie în mod direct atunci când proprietarul transmite unei alte persoane prerogativele specifice acestui drept, respectiv usus și fructus, constituentul rămânând nud proprietar; în sens invers, uzufructul se constituie în mod indirect atunci când proprietarul bunului transmite numai nuda proprietate către o persoană, el rămânând a exercita, ca uzufructuar, atributele specifice acestui drept, usus și fructus.
Atunci când uzufructul are ca obiect bunuri imobile, actul juridic va trebui să îmbrace, sub sancţiunea nulităţii absolute, forma autentică, art. 704 Cod civil făcând trimitere la dispoziţiile din materia Cărţii funciare.
Prin urmare, dreptul de uzufruct urmează a fi intabulat în Cartea funciară, notarul public care autentifică actul având obligaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate imobiliară.
Uzufructul poate fi constituit şi prin testament, direct sau indirect, testatorul putând dispune prin testament, ca nuda proprietate să revină unei persoane, iar uzufructul să revină altei persoane.
b. Articolul 704 Cod civil prevede posibilitatea constituirii uzufructului prin uzucapiune. Aceasta presupune ca cel care stăpânește bunul în calitate de posesor, pe timpul prevăzut de lege spre a-l uzucapa, trebuie să fi exercitat acea posesie în calitate de uzufructuar, adică să aibă reprezentarea subiectivă că este un uzufructuar și nu un proprietar al bunului astfel stăpânit.
În privința imobilelor vor trebui respectate normele privitoare la uzucapiunea extratabulară, precum și cele referitoare la uzucapiunea tabulară, după cum uzufructul astfel grevat era sau nu era înscris în Cartea funciară.
c. Uzufructul mai poate fi dobândit și în orice alte moduri prevăzute de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 390 Cod civil cu privire la prestația compensatorie acordată soțului reclamant în urma pronunțării divorţului din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului.
De asemenea, nimic nu se opune ca uzufructul să rezulte dintr-un partaj voluntar.
Conform art. 704 alin. 2 Cod civil dispune că, „Uzufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane existente,” fără a distinge între persoanele fizice sau juridice.
În cazul persoanei fizice, se recunoaște posibilitatea dobândirii de drepturi de către copilul conceput, cu condiția ca acesta să se nască viu.
În cazul persoanei juridice, conform art. 205 alin. 1 Cod civil, „Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor,” respectiv de la data actului de înființare, dar numai în măsura necesară ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.
Conform art. 706 Cod civil, „Pot fi date în uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă-parte din acestea.”
De asemenea, pot forma obiect al dreptului de uzufruct bunurile din domeniul privat al statului ori al unităților sale administrativ-teritoriale, dar nu și cele din domeniul public, deoarece dreptul de proprietate publică este inalienabil, deci nesusceptibil de dezmembrare.
Potrivit art. 707 Cod civil, „Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.”
Noul Cod civil permite constituirea uzufructului asupra bunurilor consumptibile; uzufructul constituit asupra acestor bunuri se numește cvasiuzufruct. Astfel, potrivit art. 712 Cod civil, „Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, şi bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.”
Pornind de la caracterul esențialmente personal al dreptului de uzufruct, art. 746 Cod civil prevede modurile de stingere a acestuia, astfel:
a. moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalităţii juridice;
b. ajungerea la termen;
c. consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în aceeaşi persoană;
d. renunţarea la uzufruct;
e. neuzul timp de 10 de ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanţe.
Uzufructul se stinge prin decesul ori, după caz, încetarea existenţei juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit.
În cazul imobilelor sunt aplicabile dispoziţiile în materie de Carte funciară.
a) Moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalităţii juridice
Uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice, fiind cel mult viager, acesta se stinge prin moartea uzufructuarului. Această durată poate fi redusă prin convenţia părţilor, însă ea nu poate fi prelungită dincolo de limită vieţii uzufructuarului.
În actul de constituire a dreptului de uzufruct se poate stipula un termen cert (de exemplu, 10 ani) sau incert (de exemplu, decesul unui terţ, când uzufructul se va stinge la împlinirea acelui termen, dar indiferent de clauză, uzufructul nu va putea exista mai mult decât viaţa uzufructuarului, în cazul în care acesta ar deceda înainte de împlinirea termenului convenit.
Această interdicţie legală nu interzice ca uzufructul să fie constituit succesiv şi prin acelaşi act, în favoarea mai multor persoane. Acest uzufruct, implicând existenţa succesivă a mai multor beneficiari, nu poate fi valabil constituit decât dacă toţi beneficiarii există (sunt în viaţă) la momentul constituirii dreptului de uzufruct.
În cazul uzufructului constituit în favoarea unei persoane juridice, acesta durează până la momentul desfiinţării acesteia (dizolvării, desfiinţării etc.), dar nu mai mult de 30 de ani.
b) Ajungerea la termen
Părţile pot conveni ca uzufructul să ia sfârşit la un termen cert sau un termen incert (de exemplu stipularea clauzei că uzufructul se va stinge la încetarea din viaţă a unei terţe persoane). În ambele situaţii, dreptul de uzufruct se stinge prin împlinirea termenului, sub condiţia ca la acel termen uzufructuarul să fie în viaţă.
c) Consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în aceeaşi persoană.
Uzufructul se stinge şi în situaţia în care aceeaşi persoană cumulează atât calitatea de nud proprietar, cât şi de uzufructuar. Aceste două calităţi se pot întruni, fie în persoana uzufructuarului, atunci când el ar dobândi şi dreptul de a dispune de bun, fie în persoana proprietarului, atunci când uzufructul încetând, dreptul de proprietate s-ar reintegra, fie în persoana unui terţ, care cumulează ambele calităţi.
d) Renunţarea la uzufruct
Renunţarea la uzufruct poate fi expresă sau tacită.
Renunţarea expresă poate îmbrăca fie forma unui act unilateral de voinţă, fie forma unei convenţii încheiate cu nudul proprietar având ca obiect încetarea efectelor uzufructului, în schimbul unei prestaţii din partea nudului proprietar, sau cu titlu gratuit.
Renunţarea la uzufruct poate fi şi tacită, în situaţia unei executări silite, când uzufructuarul va permite ca bunul primit în uzufruct să fie executat de un creditor al nudului proprietar.
Atunci când uzufructul are ca obiect un bun imobil, este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară în Cartea funciară.
Renunţarea uzufructuarului la dreptul său este irevocabilă, uzufructuarul nemaiputând reveni asupra ei.
e) Neuzul timp de 10 de ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanţe.
Acest mod de stingere a uzufructului este o aplicare a principiului că orice drept se pierde prin efectul prescripţiei extinctive, dacă titularul său neglijează să uzeze de el timpul prescris de lege.
Pentru ca acest mod de stingere să opereze, uzufructuarul trebuie să nu facă acte de folosință asupra bunului pe care îl are în folosință timp de 10 ani, personal sau prin intermediul unui terț – detentor precar, indiferent dacă acest bun este mobil sau imobil.
Când uzufructul poartă asupra unei creanțe, termenul de neuz ce conduce la stingerea sa este de 2 ani.
Dispozițiile art. 746 Cod civil privitoare la stingerea uzufructului prin neuz se vor aplica numai privitor la drepturile de uzufruct constituite ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv după data de 01.10.2011.
Stingerea uzufructului în caz de abuz de folosinţă
Abuzul de folosinţă al uzufructuarului este sancţionat de lege cu stingerea uzufructului.
Astfel, art. 747 Cod civil, reglementează trei cazuri de stingere a uzufructului bazate pe atitudinea culpabilă a uzufructuarului, şi anume:
a. atunci când uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului;
b. uzufructuarul aduce stricăciuni bunului primit în uzufruct;
c. uzufructuarul lasă bunul să se degradeze.
În toate aceste cazuri, stingerea uzufructului operează la cererea nudului proprietar şi au la bază ideea de culpă a uzufructuarului, ceea ce înseamnă că abuzul nu va putea fi luat în considerare decât dacă este imputabil uzufructuarului.
Întrucât decăderea (stingerea) pentru abuz de folosinţă determină întotdeauna o micşorare a patrimoniului uzufructuarului, art. 747 alin. 2 Cod civil, conferă creditorilor uzufructuarului posibilitatea de a interveni în proces pentru conservarea drepturilor lor, obligându-se să repare stricăciunile produse de către uzufructuar şi constituirea de garanţii pentru viitor în favoarea creditorilor.
În toate cazurile reglementate de dispoziţiile art. 747 Cod civil, sancţiunea stingerii uzufructului este dispusă de către instanţa de judecată.
În funcţie de gravitatea faptelor, instanţa poate dispune fie stingerea uzufructului, fie preluarea bunului de către nudul proprietar, cu obligaţia lui de a plăti uzufructuarului o rentă pe toată durata uzufructului. În această situaţie, în vederea garantării platei rentei, instanţa poate dispune înscrierea în Cartea funciară a unei ipoteci, dacă bunul ce face obiectul uzufructului este un bun imobil.
Stingerea uzufructului în caz de pieire a bunului
Acest mod de stingere a uzufructului are la bază regula că orice drept real presupune obligatoriu existenţa unui obiect prin intermediul căruia titularul să-şi exercite prerogativele sale.
Pentru a opera stingerea uzufructului, este necesar ca pierderea să fie totală dintr-un caz fortuit (art. 748 alin. 1 Cod civil). În caz contrar, uzufructuarul va putea continua să-şi exercite folosinţa asupra părţii rămase din bun.
Stingerea uzufructului operează numai dacă pieirea bunului este fortuită.
În caz contrar, uzufructul va continua fie asupra despăgubirilor datorate de un terţ, fie asupra indemnizaţiei de asigurare, sub condiţia ca aceasta să nu fie folosită pentru repararea bunului (art. 748 alin. 2 Cod civil).
1 Comment
Join the discussion and tell us your opinion.
Bună ziua! Da, uzufructuarul poate transmite dreptul său unei alte persoane prin cesiune, dar și prin închiriere.
Conform art. 714 alin. (1) Cod civil, ”În absenţa unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispoziţiile în materie de carte funciară fiind aplicabile.,,” iar art. 715 alin. (1) Cod civil prevede că: ”Uzufructuarul are dreptul de a închiria sau, după caz, de a arenda bunul primit în uzufruct.”