Garanția pentru vicii ascunse în cazul vânzării
Conform art. 1672 Cod civil, vânzătorul răspunde față de cumpărător nu numai de liniștita posesiune a lucrului vândut, ci și de viciile ascunse ale acestui lucru, deci de posesiunea utilă a lucrului. Viciile lucrului vândut reprezintă deficiențele care afectează utilitatea lucrului, făcând-o să scadă.
Conform art. 1707 Cod civil, „(1) Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. (2) Este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent.”
În cazul prevăzut de art. 1707 alin. 2 Cod civil, este vorba despre viciul de consimțământ al erorii asupra substanței lucrului, deci o calitate esențială a lucrului. Dacă cumpărătorul nu a putut cumpăra în substanța sa lucrul dorit, datorită acestui viciu de consimțământ, el are dreptul la acțiunea în anularea contractului.
Dacă eroarea privește numai anumite calități ale lucrului, cumpărătorul primind lucrul voit, iar acest lucru este impropriu utilizării datorită viciilor ascunse, cumpărătorul are o acțiune în garanție contra vânzătorului.
Doctrina și practica judecătorească semnalează o distincție netă ce există între eroarea asupra substanței și viciile ascunse: eroarea deschide calea unei acțiuni în anulare, care poate fi exercitată chiar de vânzător atunci când ea privește substanța prestației proprii, în timp ce viciile ascunse permit doar cumpărătorului opțiunea între acțiunea în rezoluțiunea contractului și acțiunea în micșorarea prețului.
Viciile ascunse se numesc, în mod obișnuit, redhibitorii, pentru că, în dreptul roman, viciul unui lucru, când avea însemnătate mai mare, obliga pe vânzător să-l ia înapoi, prin acțiunea numită redhibitorie.
Vânzătorul răspunde pentru vicii dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții:
- viciile să fie scunse;
- viciile să fi existat la data predării lucrului;
- viciile să fie grave.
În ceea de privește efectele garanției pentru vicii ascunse, art. 1701 alin. 1 Cod civil prevede că, „În temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz:
a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzătoare a preţului;
d) rezoluţiunea vânzării.”
Dreptul de opțiune îi aparține numai cumpărătorului, însă, potrivit art. 1710 alin. 2 Cod civil, „La cererea vânzătorului, instanţa, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură prevăzută la alin. (1) decât cea solicitată de cumpărător.”
În orice caz, pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forță majoră, nu îl împiedică pe cumpărător să obțină aplicarea măsurilor prevăzute mai sus.
Acțiunea prin care cumpărătorul solicită rezoluțiunea contractului de vânzare pentru vicii ascunse se numește redhibitorie și reprezintă o acțiune rezolutorie cu efecte retroactive, iar dobânditorul este considerat că nu a fost proprietar niciodată.
Acțiunea redhibitorie poate fi introdusă chiar dacă natura viciului nu face lucrul absolut impropriu destinației sale normale, ci numai ca el să nu poată fi întrebuințat așa cum ar fi trebuit, potrivit clauzelor contractuale. Dacă dreptul la acțiune al cumpărătorului este exercitat abuziv, instanța de judecată poate aprecia că există un abuz de drept și să refuze desființarea contractului, putând dispune o altă măsură.
În caz de admitere a acțiunii redhibitorii, instanța va dispune rezoluțiunea vânzării; în acest caz, vânzătorul va primi înapoi lucrul vândut și va restitui cumpărătorului prețul primit și cheltuielile vânzării suportate de cumpărător.
Dacă lucrul vândut a pierit din cauza viciilor, vânzătorul, deși nu va mai primi bunul, va fi obligat la restituirea integrală a prețului, întrucât pieirea bunului îi este imputabilă.
Potrivit art. 1711 Cod civil, în cazul vânzării mai multor bunuri, „(1) Dacă numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii şi acestea pot fi separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanţa dispune rezoluţiunea în condiţiile art. 1710 Cod civil, contractul se desfiinţează numai în parte. (2) Rezoluţiunea contractului, în ceea ce priveşte bunul principal, atrage rezoluţiunea lui şi în privinţa bunului accesoriu.”
Dacă cumpărătorul nu dorește rezoluțiunea contractului de vânzare, atunci poate cere o reducere din preț proporțională cu reducerea valorii bunului vândut datorată viciului lucrului. Acțiunea se numește estimatorie, deoarece valoarea deprecierii bunului se apreciază prin expertiză.
Potrivit art. 1712 alin. 1 Cod civil, „În situaţia în care la data încheierii contractului vânzătorul cunoştea viciile bunului vândut, pe lângă una dintre măsurile prevăzute la art. 1710 Cod civil, vânzătorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul.”
Dacă vânzătorul a cunoscut viciile lucrului, atunci el datorează daune-interese cumpărătorului.
Dacă vânzătorul nu a cunoscut viciile lucrului, atunci el va fi obligat la restituirea prețului și a cheltuielilor vânzării
Când remedierea este posibilă, când ea nu cauzează cheltuieli disproporționate cu valoarea lucrului și când nu contravine intereselor cumpărătorului, noul Cod civil a reglementat, în afară de posibilitatea rezoluțiunii și a reducerii prețului, încă două opțiuni pentru cumpărător și anume:
- înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
- înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii.
Acțiunile civile prevăzute de lege în cazul răspunderii pentru vicii ascunse (acțiunea redhibitorie și acțiunea estimatorie) au caracter patrimonial, fiind acțiuni personale, născute din contractul de vânzare și, în consecință, sunt supuse prescripției extinctive.
Termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
Potrivit art. 1709 alin. 1 Cod civil, „Cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere rezoluțiunea contractului.” Dacă acesta nu aduce la cunoștința vânzătorului într-un termen rezonabil viciile ascunse descoperite, la stabilirea despăgubirii pe care vânzătorul o datorează cumpărătorului pentru viciile ascunse, se va ține seama și de paguba pe care vânzătorul a suferit-o din cauza nedenunțării sau denunțării cu întârziere a viciilor.
Vânzătorul de rea-credință, adică cel care a tăinuit viciul ascuns, va suporta în întregime prejudiciul cauzat cumpărătorului, chiar dacă nu i s-a comunicat în mod rezonabil descoperirea viciului.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripția dreptului la acțiune pentru vicii ascunse începe să curgă:
a. în cazul bunului vândut, altul decât o construcție, de la împlinirea unui an de la data predării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data descoperirii;
b. în cazul unei construcții, de la împlinirea a 3 ani de la data predării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data descoperirii.
Dispozițiile legale privind obligația de garanție a vânzătorului pentru vicii ascunse nu au caracter obligatoriu, imperativ, ci supletiv, părțile fiind libere să stabilească prin contract conținutul acestor obligații.
Agravarea obligației de garanție pentru vicii se poate referi la răspunderea și pentru vicii aparente ori pentru vicii ulterioare vânzării, acestea necomportând limitări din punct de vedere legal.
În privința clauzelor de limitare sau de înlăturare a garanției vânzătorului pentru vicii, acestea își pot produce efectele numai dacă vânzătorul a fost de bună-credință, deci nu a cunoscut viciile ascunse ale lucrului. Clauzele de nerăspundere a vânzătorului pentru vicii ascunse sunt posibile numai dacă vânzătorul a fost de bună-credință la încheierea contractului.
