Revocarea donației (unui imobil) pentru neexecutarea sarcinii
Donația cu sarcini, în măsura valorii sarcinii, este un contract sinalagmatic și este acea donație prin care donatarul se obligă față de donator la o prestație determinată numită sarcină. Sarcina poate fi prevăzută fie în favoarea donatorului, fie în favoarea donatarului, fie în favoarea unui terț.
Dacă donatarul acceptă donația, atunci el este obligat să execute sarcina prevăzută în contract.
În practica judiciară s-a decis că, dacă donatarul nu a îndeplinit sarcinile pe care și le-a asumat, donația poate fi revocată deoarece, în limita sarcinilor stipulate, donația este un contract sinalagmatic în cadrul căruia, dacă una din părți nu-și execută obligația, cealaltă parte poate cere fie executarea contractului, fie rezoluțiunea acestuia.
Revocarea donației pentru neexecutarea sarcinii se poate face numai prin acțiune în justiție. Această acțiune, având caracter patrimonial, poate fi introdusă de donator, de moștenitorii săi sau de creditorii donatorului împotriva donatarului sau moștenitorilor acestuia.
Conform art. 1027 art. 1 Cod civil, „Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei.”
Donatarul poate fi obligat la executarea silită a sarcinii, fără ca acesta să se poată elibera de sarcină, abandonând bunurile dăruite.
În cazul în care sarcina stipulată s-a îndeplinit numai parțial, judecătorul are dreptul de a aprecia dacă măsura neexecutării justifică revocarea contractului.
Potrivit art. 1027 alin. 3 Cod civil, „Dreptul la acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donaţiei se prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.”
Acțiunea în executare sau în revocare poate fi intentată atât de donator, cât și de succesorii săi în drepturi. Acțiunea în rezoluțiunea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor este transmisibilă prin deces, întocmai ca orice alt drept patrimonial, moștenitorilor, care pot să o exercite direct.
După admiterea acțiunii de revocare a donației, efectul principal, potrivit art. 1029 Cod civil este că bunul reintră în patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
Totuși, dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acțiunea în restituire poate fi exercitată și împotriva terțului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.
Dacă în contractul de donație se prevede faptul că donatorul renunță la dreptul de a cere revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii, donația trebuie considerată revocabilă numai pentru alte cauze stabilite de lege, cum ar fi ingratitudinea.
În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terț, acesta nu va putea cere decât executarea sarcinii și nu revocarea donației, întrucât este numai un simplu creditor, nefiind parte în contractul de donație cu sarcină.
Contractul de donație cu sarcină este un contract gratuit numai în limita valorii nete de care beneficiază donatarul, scăzându-se din valoarea bunului donat suma ce reprezintă valoarea sarcinii stabilite. Astfel, potrivit art. 1028 Cod civil, „Donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită.”
Aplicând teoria impreviziunii, prin art. 1006 Cod civil s-a prevăzut că, „Dacă, din cauza unor situaţii imprevizibile şi neimputabile beneficiarului, survenite acceptării liberalităţii, îndeplinirea condiţiilor sau executarea sarcinilor care afectează liberalitatea a devenit extrem de dificilă ori excesiv de oneroasă pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a condiţiilor.”
Ulterior, dacă motivele care au determinat revizuirea condițiilor și sarcinilor nu mai subzistă, persoana interesată poate cere înlăturarea pentru viitor a efectelor revizuirii.
Noul Cod civil a instituit posibilitatea revizuirii judiciare a sarcinii. Cu respectarea pe cât posibil a voinței dispunătorului, instanța de judecată sesizată cu cererea de revizuire poate să dispună modificări cantitative și calitative ale condițiilor sau ale sarcinilor care afectează liberalitatea ori să le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalități. Instanța de judecată poate autoriza înstrăinarea parțială sau totală a obiectului liberalității, stabilind ca prețul să fie folosit în scopuri conforme cu voința dispunătorului, precum și orice alte măsuri care să mențină pe cât posibil destinația urmărită de acesta.