Stingerea dreptului de opţiune succesorală
Pentru ca soarta juridică a moștenirii să nu rămână multă vreme incertă, dreptul de opțiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 1 an calculat de la data deschiderii moștenirii (data decesului), astfel conform prevederilor art. 1103 alin. (1) Cod civil, ”Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.”
Cu ocazia adoptării noului Cod civil s-a avut în vedere faptul că termenul pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală nu este un termen de prescripţie, ci este un termen de decădere în cadrul căruia urmează să se exercite un drept potestativ. Astfel, dreptul de opţiune succesorală a fost definit ca o „prerogativă juridică care permite titularului său de a putea, printr-un act unilateral de voinţă, să modifice o situaţie juridică incertă, după o alternativă precisă şi previzibilă”.
Deşi termenul de un an nu este un termen de prescripţie, ci un termen de decădere, Noul Cod civil a prevăzut că acestui termen i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă. În acest mod se poate folosi regimul juridic mai favorabil al prescripţiei extinctive, care permite suspendarea şi repunerea în temen, figuri juridice intâlnite destul de frecvent în materia dreptului de opţiune succesorală.
Termenul de opţiune succesorală de un an se aplică nu numai moştenitorilor legali, dar şi legatarilor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Potrivit art. 1.103 alin. (1) Cod civil, ”dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.”
Orice act de acceptare sau de renunţare făcut înainte de această dată este lipsit de obiect şi reprezintă un act asupra unei succesiuni viitoare, nepermis de lege şi, ca atare, nul de drept.
După cum s-a stabilit în practica judecătorească şi literatura de specialitate, ceea ce interesează din punctul de vedere al începutului curgerii termenului de opţiune este data decesului, indiferent de momentul înscrierii lui în registrele de stare civilă.
Termenul începe să curgă de la deschiderea moştenirii (data decesului) chiar dacă succesibilul a luat cunoştinţă mai târziu de moartea celui care lasă moştenirea. Nu prezintă importanţă nici faptul că succesibilul locuieşte în altă localitate(din ţară sau chiar din străinătate) decât locul deschiderii moştenirii (ultimul domiciliu al defunctului). Nu interesează nici cunoaşterea de către succesibili a componenţei patrimoniului succesoral (existenţa unor active sau pasive descoperite după expirarea termenului de opţiune, donaţii făcute de către de cuius pentru care, eventual, se poate cere revocarea sau reducţiunea etc.).
Termenul începe să curgă de la deschiderea moştenirii (data decesului) faţă de toţi succesibilii, indiferent că vocaţia lor la moştenire este concretă, utilă sau numai generală, eventuală.
Cu alte cuvinte, termenul de opţiune este unic şi începe să curgă de la data morţii celui care lasă moştenire nu numai pentru succesibilii chemaţi în primul rând la moştenire (moştenitori dintr-o clasă mai apropiată sau de un grad mai apropiat ori legatarul desemnat în primul rând în cadrul substituţiei vulgare), dar şi pentru succesibilii subsecvenţi (dintr-o clasă sau de un grad mai îndepărtat ori legatarul desemnat pentru cazul în care primul gratificat nu ar putea sau nu ar voi să primească legatul).
Regula privind începutul prescripţiei se aplică indiferent dacă succesibilul moşteneşte în nume propriu sau prin reprezentare ori prin retransmitere. În ultima ipoteză, când moartea succesibilului intervine înăuntrul termenului de opţiune, dar mai înainte de a fi optat, şi dreptul său de opţiune se retransmite – în cadrul patrimoniului său lăsat moştenire – la propriii săi moştenitori, aceştia vor putea exercita dreptul de opţiune în mod separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor (art. 1.105 alin.1 NCC).
În cazul menționat mai sus, moştenitorul sau moştenitorii dreptului de opţiune prin retransmitere vor avea de exercitat într-un termen de un an două drepturi de opţiune succesorală: un drept cu privire la moştenirea succesibilului decedat şi, dacă acceptă această moştenire, un drept care se găseşte în patrimoniul acestuia şi pe care cel decedat nu l-a exercitat, dar l-a retransmis propriilor moştenitori.
De la regula calculării termenului de opţiune din momentul deschiderii moştenirii există şi unele excepţii, prevăzute de alin. (2) al art. 1103 Cod civil, astfel: ”Termenul de opţiune curge: a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii; b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată; c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii; d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.”
