Vânzarea moștenirii
Vânzarea moștenirii reprezintă contractul prin care titularul unui drept succesoral înstrăinează cu titlu oneros acest drept altei persoane; înstrăinarea se poate face de către comoștenitor sau de către o altă persoană.
Acest tip de vânzare poate să aibă loc numai după deschiderea moștenirii. Moștenirea nedeschisă nu poate fi înstrăinată, chiar având consimțământul persoanei despre a cărei moștenire este vorba. În acest caz ar fi vorba despre un pact asupra unei moșteniri viitoare, interzis sub sancțiunea nulității absolute, putând trezi dorința morții unei alte persoane.
Conform art. 956 Cod civil, „Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii.”
Vânzarea moștenirii implică acceptarea moștenirii de către vânzător. Dacă moștenitorul vinde moștenirea înainte de a fi acceptat succesiunea, atunci vânzarea are valoarea unei acceptări tacite a succesiunii.
Conform art. 1747 alin. 2 Cod civil, „Sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului, vânzarea unei moşteniri se încheie în formă autentică.”
Dacă vânzătorul de drepturi succesorale este unic moștenitor, atunci vânzarea are ca obiect întreaga moștenire; dacă sunt mai mulți moștenitori, atunci fiecare va putea vinde numai drepturile succesorale corespunzătoare cotei sale din moștenire.
Obiectul vânzării nu îl poate constitui decât o universalitate sau o parte din universalitate (întreaga moștenire sau o parte din aceasta), care cuprinde bunuri, drepturi și obligații.
Conform art. 1753 Cod civil, „(1) Cumpărătorul unei moşteniri nu dobândeşte drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în moştenire decât potrivit regulilor privitoare la cartea funciară. (2) El nu poate opune terţelor persoane dobândirea altor drepturi cuprinse în moştenire decât dacă a îndeplinit formalităţile cerute de lege pentru a face opozabilă dobândirea fiecăruia dintre aceste drepturi.”
În privința efectelor acestui tip de vânzare, vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului tot ce se găsea în succesiunea sa la momentul deschiderii moștenirii, cât și tot ce a intrat în succesiune ulterior.
Astfel, conform art. 1749 Cod civil, „Dacă nu s-a convenit altfel, vânzătorul este obligat să remită cumpărătorului toate fructele pe care le-a cules şi toate plăţile primite pentru creanţele moştenirii până la momentul încheierii contractului, preţul bunurilor vândute din moştenire şi orice bun care înlocuieşte un bun al moştenirii.”
Dacă vânzătorul a avut datorii față de defunct, atunci prin efectul vânzării, datoriile stinse prin confuziune renasc; de asemenea, renasc și creanțele vânzătorului față de succesiune.
La rândul său, cumpărătorul, întrucât dobândește și pasivul succesiunii prin cumpărarea de drepturi succesorale, potrivit art. 1750 Cod civil, „Dacă nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ţinut să ramburseze vânzătorului sumele plătite de acesta din urmă pentru datoriile şi sarcinile moştenirii, precum şi sumele pe care moştenirea i le datorează acestuia din urmă.” Astfel, cumpărătorul va restitui vânzătorului cheltuielile de înmormântare ale defunctului, reparațiile făcute imobilului succesoral de către vânzător, etc.
Potrivit art. 1751 Cod civil, ”Vânzătorul rămâne răspunzător pentru datoriile moștenirii vândute”, ca o măsură de protejare a drepturilor creditorilor succesorali, deoarece vânzarea moștenirii poate implica un risc pentru aceștia în satisfacerea creanțelor lor.
În ceea ce privește bunurile de familie (înscrisurile sau portretele de familie, decorațiile sau alte asemenea lucruri, care nu au valoare patrimonială însemnată, dar care au pentru vânzător o valoare afectivă), art. 1752 Cod civil instituie prezumția că acestea nu sunt cuprinse în moștenirea vândută. Dacă aceste bunuri au valoare patrimonială însemnată, vânzătorul care nu şi le-a rezervat expres, datorează cumpărătorului preţul lor la data vânzării.
Potrivit art. 1748 Cod civil, „vânzătorul unei moşteniri garantează numai calitatea sa de moştenitor, afară de cazul când părţile au înlăturat expres şi această garanţie.” Vânzătorul transmite prin contractul de vânzare de drepturi succesorale masa bunurilor și datoriilor defunctului și nu calitatea sa de moștenitor, care este personală și incesibilă. Moștenitorul care a vândut succesiunea la care avea dreptul rămâne moștenitor, însă a încetat de a mai fi proprietarul patrimoniului înstrăinat.
Vânzătorul, conform art. 1748 Cod civil, garantează numai calitatea sa de moștenitor, nu și conținutul universalității transmise. Deci, în cazul în care cumpărătorul suferă o evicțiune, vânzătorul nu răspunde pentru aceasta decât în cazul în care evicțiunea provine din lipsa calității sale de moștenitor, iar nu și din alte cauze, întrucât cumpărătorul a preluat atât activul cât și pasivul succesiunii.
Această garanție de drept poate fi modificată prin convenția părților, caz în care vânzătorul va răspunde pentru evicțiune. Răspunderea părților poate fi agravată prin specificarea în amănunt a obiectelor cuprinse în moștenire. Părțile pot chiar înlătura în convenția lor răspunderea vânzătorului și în legătură cu calitatea sa de moștenitor, o asemenea clauză fiind recunoscută de lege ca valabilă. Exonerarea de garanție poate fi stipulată în limitele admise în materie de evicțiune.
Regulile statornicite pentru contractul de vânzare-cumpărare a unei moșteniri constituie cadrul comun și vor fi aplicabile, deopotrivă și altor contracte prin care se înstrăinează o moștenire, indiferent dacă sunt cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Cu toate acestea, în cazul actelor de înstrăinare cu titlu gratuit, vor fi aplicabile și reguli din materia contractului de donație.
